Pagini

Veneția. În 1908, Monet s-a desprins de lucrările lui meditate îndelung, mereu revizuite, lăsându-le cum erau, pentru a le putea relua mai bine la întoarcere, și a plecat spre Veneția.

Potrivit lui Octave Mirbeau, care a scris pentru expoziția deschisă în 1912 la galeria Bernheim-Jeune una din vibrantele lui prefețe, de magnifică exagerare, al căror secret îl avea, Monet ar fi spus cândva: «Veneția... nu... nu... nu voi merge la Veneția.»

Lucru care îi permite scriitorului să dezvolte un paradox amuzant, în care banalitățile pe care Veneția le-a născut în literatură, pictură și poezie sunt executate fără milă. Dar ce-i mai dificil, odată spuse acestea, e să explici de ce totuși Monet a mers la Veneția. Așa că Octave Mirbeau n-a explicat, ci s-a mulțumit să afirme că pictorul a avut la fel de multă dreptate să se ducă, precum...

În Evul Mediu normanzii ajunseseră până în Labrador și Scoția Nouă, dar descoperirile lor s-au pierdut în întunericul timpului. Se formaseră numai legende asupra Insulelor de la Apus. Se povestea că pescari, luându-se după balene, ar fi ajuns până la Terra Nouă. Dar nimic pozitiv despre continentul Americii până în 1492. Întreaga glorie e a lui Cristofor Columb. Născut în Genova, fiul unui țesător, avea puțină instrucție, pe care și-a mai completat-o în urmă. În 1473 îl găsim la Lisabona, unde se ocupa cu cartografia și studia geografia, astronomia și geometria. A întreprins multe călătorii – în Feroe a auzit poate de expedițiile scandinave spre apus. Portugalia nu i-a dat mijloace a întreprinde călătoria ce medita. De aceea, în 1486, el se duce în Spania. Pe acele timpuri domnea în știință ideea că distanța intre insulele Canare și Asia e...

Portugalia era izolată de restul Europei prin regatul Spaniei. Nu mai avea nicio nădejde de a-și mări teritoriul și toată activitatea sa se mărgini în Evul Mediu în luptele cu musulmanii sau în certele lăuntrice dintre regi și cler. În 1385 ajunge la tron o dinastie nouă, care numără câțiva principi inteligenți și activi. În o sută de ani, acești principi au întemeiat un imperiu cum nu se mai văzuse până atunci, făcând o mulțime de descoperiri. Dar prin aceasta s-a făcut un mare bine și omenirii – știința tradițională, știința care se întemeia numai pe cărți, își pierdu autoritatea înaintea științei care se întemeiază pe fapte.

Marina portugheză începuse a se dezvolta către sfârșitul veacului XIII. În secolul următor, flotele Portugaliei sunt însemnate; cu toate acestea sunt încă departe de iscusiții marinari din Dieppe, din Majorca și Genova. Portugalia...

Carol I, regele Spaniei, care a urcat pe tronul Germaniei sub numele de Carol Quintul, era prea ocupat cu afacerile Europei pentru a putea acorda atenție deplină descoperirilor și colonizării din America. Din această cauză, opera începută în noul continent a fost continuată, pentru un timp, de câțiva oameni energici și îndrăzneți, pe cont propriu. Aceștia sunt vestiții «Conquistadores» de la începutul secolului al XVI-lea, care au făcut descoperiri, au răsturnat imperii și au adus Spaniei stăpânirea asupra Americii, împreună cu bogății nemărginite. Statul a intervenit numai după ce opera de cucerire s-a desăvârșit.

Prima țară cucerită a fost Mexic. Începuturile culturii din America Centrală sunt fascinante. Se spune că Votan, erou-zeu, legislator și războinic, a pus temelia primei civilizații venind dinspre răsărit. După el, s-au format mai multe state cu civilizație foarte dezvoltată, despre care nu s-a păstrat multă...

Pictura daneză este o artă tânără, nu se deșteaptă la o viață independentă decât spre mijlocul secolului al XVIII-lea. Ceea ce se produsese înainte, în Danemarca, se datora – în afară de câteva excepții – străinilor chemați în țară și, când se înființează Academia Regală de Arte Frumoase, în anul 1754, la Copenhaga, după modelul francez, conducătorii ei sunt pictorul suedez Carl Gustav Pylo și francezii, arhitectul Nicolas Jardin și sculptorul Jacques Saly. Această Academie, după model străin și cu străini ca profesori, a fost origina unei adevărate școale de pictură și sculptură daneză. Printre artiștii care devin fruntași ai națiunii, trebue citat în primul rând Virgilius Erichsen, care ajunge pictorul de curte al împărătesei Ecaterina II, sculptorul Johannes Wiedewelt, care, în timpul șederii sale la Roma, întreținu o prietenie intimă cu luptătorul pentru arta clasică, arheologul german Winckelmann, Jens...