Natură: ihtiologie pontică

Desigur că aruncând o privire asupra speciilor de pești care populează această Mare, nu urmărim să dăm aci rezultatele unor studii care, din punctul de vedere pur științific au o mare importanță și pot duce la concluzii hotărâtoare asupra explicării originii faunei acestei Mări și a evoluției ei. Aceasta o vom face într-o lucrare specială. Aci noi considerăm peștii numai ca factori principali în economia generală a vieții organice din această Mare și ca produsul final al unui proces de transformare al hranei primordiale desvoltată în această Mare până ajunge a lua forma unui produs alimentar necesar consumației omenești. Aci îi vom clasifica, dar, neavând în vedere locul pe care-l au în sistematica zoologică, ci după modul cum trăesc și se hrănesc și după felul hranei pe care o utilizează și o transformă în alimente omenești.

I. Peștii autohtoni din vechea Mare Pontică. Am arătat mai înainte că la deschiderea Bosforului s-a întâmplat acea mortalitate catastrofală care a făcut ca speciile de apă salmastră din vechea Mare Pontică să se retragă, ca relicve faunistice, în porțiunile cu apă îndulcită ale acestei Mări. Ele s-au dus în Marea de Azov și în colțul Nord-Vestic al Mării Negre, unde gurile marilor fluvii, care drenează peste 2½ milioane de klm. pătrați din continentul european, aduc apele dulci, ce cad ca precipitații atmosferice pe acele întinse suprafețe de pământ. Între speciile refugiate aci, se găsesc tocmai cele mai valoroase specii din punctul de vedere alimentar și comercial, unele migratorii, altele sedentare și anume:

a) Sturionii (Huso huso, Acipenser güldenstaedtii, Acipenser stellatus, Acipenser sturio). Ei trăesc pe fundul de nomol cu scoici al Mării – între 30 și 80 m. adâncime – unde se hrănesc cu Moluști și mâl organic și utilizează deci produsele acestor feluri de funduri marine punându-le în valoare. Primăvara vin apoi în apa salmastră de la gurile fluviilor și, îndată după scurgerea sloiurilor, intră în fluviu pentru a se reproduce în apă dulce, lipindu-și icrele fecundate de fund.

b) Clupeidele sau scrumbiile de Dunăre (Alosa pontica și Alosa Nordmani). Acestea trăesc în pătura superficială a apei și fac necontenite migrațiuni. Unele se hrănesc cu plancton și pun în valoare produsele zonei diafane spre a veni apoi în gurile fluviilor ca să se reproducă.

Numărul speciilor de pește adaptate a trăi în apele îndulcite ale zonei litorale din fața gurilor fluviilor este, față de alte Mări, relativ foarte mic. El este compensat însă prin numărul enorm al indivizilor, care utilizează în acest mod cât mai perfect toate izvoarele de hrană ale acestor părți ale Mării Negre și le transformă în producte de mare valoare alimentară și comercială.

c) Gobiidele. În afară de cele 2 categorii descrise, această porțiune a Mării Negre mai are încă și o serie de alte specii de pești autohtoni, care sunt sedentare și care trăesc aici în permanență și se prind in cantități mari în regiunea litorală.

Dintre acestea, principalele sunt guvidiile (numeroasele specii ale genului Gobius), care populează în permanență toată regiunea coastelor și formează în tot cursul anului obiectul unei mari pescuiri pe fundurile pietroase ale Mării. Împreună cu o serie de alte specii care trăesc pe funduri de stâncă (Blennius, Benthophilus etc.) utilizează deci resursele alimentare ale acestor funduri spre a le transforma în carne comestibilă. Tot astfel sunt o serie de alte specii sedentare, speciale altor feluri de funduri – fundurile de nisip, livezile de iarbă de Mare și de alge, fundurile de midii etc. – care toate utilizează izvoarele de hrană ale fiecăruia din aceste medii de trai.

II. Pești de origine mediteraneană adaptați și specializați în condițiile de trai din Marea Neagră. În această Mare – și mai cu seamă în părțile ei cu apă mai sărată – se găsește o întreagă serie de specii migratoare, care apar numai la anumite epoci în bancuri mari și dintre care fiecare specie utilizează resursele alimentare ale unei anume regiuni sau a unui strat de apă cu anumite însușiri și pune în valoare avantagiile unui anume mediu de trai. Aceste specii sunt: specii care au emigrat de la început în apele acestei Mări și au adaptat în totul felul lor de viață la condițiile biologice, ba chiar multe din ele și-au schimbat și caracterele specifice. Astfel sunt:

a) Chefalii (cinci specii de Mugil). Acestea sunt specii migratoare pelagice și trăesc în zona diafană hrănindu-se cu Plancton. Ei vin vara la coastă și intră în lacurile litorale – în bancuri de milioane de kgr. – spre a se reproduce și nu părăsesc aceste lacuri decât toamna când pornesc iarăș migrațiunile lor la larg. Ele utilizează planctonul din Mare și materiile organice de pe fundul lacurilor în care intră.

b) Pleuronectidele. (Rhombus maeticus). Calcanul, Cambula și Limba, pești de mare valoare comercială, trăesc – împreună cu alte specii de mai mică valoare: boul de mare (Uranoscopus), Dracul de Mare (Trachinus), Vuva (Ammodites) etc. – la adâncime, pe bancurile de nisip, și vin primăvara în cantități enorme la coaste, spre a se reproduce pe tufele de alge. Numai Limba (Soleanasuta) e mai rară. Cambula (Pleuronecte flesus) intră și în toate lacurile litorale în cantități foarte mari. Aceste specii utilizează produsele fundurilor nisipoase. Ele dau de asemenea la coastele noastre o producție anuală de milioane de kgr., care ar putea fi încă considerabil sporită printr-o pescuire mai activă cu bărci cu motor. În această categorie ar mai intra și speciile Raja (Vulpe de mare), Trigon (Peștele lui Columb) etc., care sunt foarte abundente, dar nu au putut încă pătrunde în consumație, gustul lor nefiind apreciat de populația riverană, ca în alte țări.

III. Peștii mediteraneeni. Dar în afară de aceste valoroase specii autohtone sau localizate și cu organismul adaptat cu totul la viața din această Mare – care pun, chiar numai ele, în valoare o mare parte din resursele de substanță organică ale Mării Negre –, mai este încă și o întreagă serie de specii de mare valoare alimentară și comercială, care continuă a intra și azi din Marea Mediterană. Unele din ele s-au localizat aci, adaptându-se condițiilor de viață, iar altele intră în fiecare an prin Bosfor. Mai toate sunt specii migratoare, care duc o viață pelagică și se hrănesc cu plancton sau alte animale pelagice – cari se urmăresc una pe alta. Cele mai multe se reproduc în largul Mării, în straturi de apă de anumită salinitate și anumită temperatură, la anume adâncime; ouăle lor fecundate cât și larvele lor duc o viață pelagică.

Cele mai importante din aceste specii sunt: în primul rând scrumbiile albastre (Scomber scombrus L) care vin la epoci regulate în bancuri mari și formează obiectul unei foarte active pescării, la diferite epoci, în diferitele regiuni ale coastelor acestei Mări. Tot astfel sunt Palamidele (Lacherda), Lufărul, Barbunii, Zarganul, Stavridele, Amsiile (Engraulis encrasicholus), Aterinele etc., care vin cu mare regularitate în bancuri. Apoi vin Lavrache (Perea labrax), o specie de saumon (Salmo labrax ponticus), sardinele, scrumbioarele, sprotzii dulgherul (Zeus), sparos (Sargus), smaridele, milacopii, corvina, labrus, crenilabrus etc., care, deși mai rari, vin totuși regulat. În fine ca rarități sunt: tonul, toricul, spatopterul sau peștele cu spadă etc., pești de mare valoare comercială, dar mai mult rătăciți în apele Mării Negre.

După cum se vede din această scurtă privire asupra faunei și biologiei peștilor acestei Mări, și din acest punct de vedere, condițiile de producție ale pescăriilor ei variază în raport cu variația condițiilor generale fizice și biologice de la o regiune la alta. Aș putea zice, încă mai mult, că apa acestei Mări fiind compusă din straturi suprapuse de salinitate, temperatură, conținut de oxigen etc. diferite unele de altele, condițiile de producție variază și ele după diferitele ei straturi. Căci precum felul speciilor de pe fund variază după natura fundului, tot astfel este și cu speciile pelagice. Aci e o întreagă serie de specii care găsesc numai în anume straturi, cu anume însușiri, condițiile lor optime de viață sau cel puțin condițiile optime pentru hrană, pentru reproducere, pentru desvoltarea ouălor și larvele lor, pentru iernare etc. Astfel sunt unele din speciile migratoare mediteraneene, care, fiind deprinse din locul de origină cu o apă mai caldă și mai sărată, caută și în Marea Neagră a se ținea într-o pătură de apă cu condiții identice. Așa, de exemplu, scrumbiile de Mare și Pălămidele – pești care merg în bancuri mari – au aci migrațiunile lor determinate de adâncimea și poziția în care se găsește în diferitele epoci ale anului pătura de apă ce le convine. De aceea ele nu vin în fiecare an la coastă la aceeaș epocă, ci adeseori se opresc în apropiere, la larg, la o anume adâncime. Astfel, cantitatea peștelui ce se poate prinde în această Mare nu depinde numai de gradul de perfecțiune al uneltelor întrebuințate, ci în primul rând de cunoașterea amănunțită a variației condițiilor naturale și de cunoașterea biologiei speciilor de pești ce trăesc în ele, în raport cu variația acestor condiții.

În totul, fauna peștilor Mării Negre, deși nu e atât de bogată în specii ca aceea din Mediterana, e compusă totuș dintr-un număr suficient pentru a putea utiliza cu succes la o producție mare de pește toate resursele de hrană ale acestei Mări și toate avantagiile pe care mediul ei de trai le prezintă. Numărul și mai mic al speciilor din partea cu apă salmastră e departe de a fi în această privință un defect; căci el este cu prisosință compensat, prin numărul mare al indivizilor în care apar aci aceste specii. Tocmai de aceea, în aceste părți ale Mării – Marea de Azov, colțul Nord-Vestic, Lagunele și lacurile litorale – producția pescăriilor este incomparabil mai mare...