Pagini

Harta vechiului București

Bucharest (pron. Bukuresht), în română Bucuresci, capitala regatului României, cu 300.000 de locuitori (35.000 de austrieci și maghiari, 2500 de germani și 43.000 de evrei), se găsește într-o câmpie monotonă și e împărțit în două de Dâmbovița. Optsprezece forturi protejează orașul. Suburbiile sunt de aparență oarecum orientală, dar numeroasele clădiri noi din restul orașului conferă un aer aproape modern. Costumele brodate sunt foarte pitorești. Străzile principale sunt Calea Victoriei, care traversează orașul de la N la S., Bulevardele (lumină electrică) și Strada Lipscani (numită așa pentru că negustorii bucureșteni își cumpărau pe vremuri marfa de la Târgul de la Leipzig).

În Calea Victoriei se află Palatul Regal, fost Palatul Golescu, modificat în 1882-85. Aripa stângă cuprinde camerele de locuit, decorate în lemn, și biblioteca regelui; în clădirea centrală un tavan pictat de Veith (Apoteoza României, la scări) și...

Capșa, pe la 1900

Intrarea în București este o dezamăgire pentru străini. De la gară până în centrul orașului se străbat străzi care amintesc mai degrabă de sate primitive, mărginite de bordeie în ruină și magazinașe sordide, cu trotuare ce dispar sub grămezi de fructe și legume. Totuși, impresia se schimbă curând. După aceste suburbii murdare, urmează artere elegante, unde clădiri luxoase reamintesc de marile capitale europene.

Românii sunt foarte mândri de capitala lor și laudă cu însuflețire confortul pe care-l oferă. Compară, cu vizibil orgoliu național, străzile lor impecabil pavate, cu cele îngrozitoare din Belgrad, unde un sfert de oră de mers cu mașina îți sfărâmă spatele. Nu e de mirare că numesc Bucureștiul „Parisul Orientului”. Încă din 1884, dl. de Blowitz, revenind dintr-o călătorie în Orient, scria: „Nu cred că există în lume vreun oraș care să reflecte mai fidel țara al...

București, 1898

Centrele de azi mai principale. – Ca și în vechime, centrul de activitate și mișcare comercială din București azi e tot în părțile dintre bisericuța lui Bucur și Piața Sf. Gheorghe. Aci e centrul legăturilor sale cu provincia.

Din piața Sf. Gheorghe, se desface, în primul rând, str. Lipscani, care se întretae și se leagă cu stradele Șelari, Smârdan, Carol I, cele mai frecuentate strade, cu cele mai frumoase magazinuri de manufactură, de articole de modă și lux, de îmbrăcăminte și încălțăminte. Una în alta vin apoi stradele: Doamnei, Decebal, Covaci, Gabroveni, Bărăției și Colțea, de asemenea mult frecuentate. E cuartierul marelui comerciu, al caselor de comision, al caselor de bancă și al zarafiilor, al depozitelor mari de manufactură și coloniale.

Tot din piața Sf. Gheorghe, se desface una din cele mai lungi, plină de activitate și mai în fierbere...

Vedere asupra Bucureștiului, 1916

Aspectul general. – O impresiune plăcută face marea de verdeață, cultivată și necultivată, din imensele grădini private și publice, care bate la ochi călătorului, cu deosebire la intrarea în oraș prin gara Filaret. Cu totul altfel e impresiunea aceluia care intră în oraș prin gara de Nord; prin acest punct București face impresiunea unui oraș mare, care acum e pe cale de a-și schimba fața. Unele părți au caracterul unui oraș modern, iar altele reamintesc vechile timpuri de restriște, când proprietarii nu se puteau gândi la construirea unor locuințe solide. Calea Victoriei, stradele Lipscani, Carol, Șelari, Colței, Smârdan etc. sunt prevăzute cu pavagii bune și trotuare moderne; pretutindeni firme comerciale, o circulație vie, mulțime de trăsuri elegante, trase de cai aprigi. Pompoasele edificii de pe bulevardele Elisabeta și Carol dovedesc că București în viitorul cel mai apropiat vor putea rivaliza...