Pagini

Începe să fie greu, chiar pentru noi care am cunoscut-o și suntem încă atât de aproape de ea, să reconstituim imaginea Bucureștilor de acum zece ani.

A fi fost de față la marile transformări petrecute, a fi văzut cu ochii noștri și molozul vechiului București și betonul armat al celui nou, a fi avut înaintea noastră, aproape simultan, dublul tablou al orașului care dispărea și al celui care se ridica – toate acestea nu ne ajută totuși să ne dăm prea bine seama cum și când s-a petrecut uimitoarea substituire de imagini.

E ceva magic în această întâmplare. Lucruri care ne erau cândva familiare, lucruri care intrau în obișnuința noastră, ca într-un fel de eternitate de la sine înțeleasă, s-au topit fără urmă într-un trecut care dintr-odată pare a fi devenit nespus de depărtat.

Cât de provincială, cât de demodată...

Bucureștii sec. XVIII au avut 5 plăși: plasa Târgului, plasa Gorganului, plasa Brosceni, plasa Târgului-de-afară și plasa Mogoșoaei, care cuprindeau 67 mahalale și 6006 case, cum ne arată catagrafia făcută la 1798. Mai târziu aceste plăși s-au transformat în 5 vopsele, cu subdiviziunile lor. Aceste vopsele purtau nume de culori și anume: galben, negru, roșu, albastru, verde. Prin legea Municipiului București din 1 martie 1926, administrația orașului a fost împărțită în patru sectoare, cari au păstrat în denumirea lor numele vechilor vopsele: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde, toate fiind puse sub conducerea unei Primării Centrale a Municipiului. Se împlinesc deci 10 ani de când Primăria Sectorului IV Verde a căpătat ființă legală.

Primăria. În anul 1927 s-a cumpărat în B-dul Banu Manta un teren în suprafață de 19.201 m.p. pe prețul...

Deși am făcut multe cercetări în privința aceasta, mi-au rămas câteva puncte obscure. Voi povesti faptele cari sunt sau mi se par a fi sigure.

Esarcu avea, din primele timpuri ale existenței Ateneului, gândul de a clădi un local propriu. Aflându-se la Roma, a întocmit, desigur în unire cu un arhitect, planurile necesare pentru construcție în vederea sumei ce putea să aibă Ateneul și care se ridica în 1878 la 70.000 lei. Terenul pe care s-ar fi zidit făcea parte din moștenirea de la Contele Scarlat Rosetti și se găsea lângă Cișmigiu, la intrarea Rosetti. Întorcându-se în țară, a primit diverse inspirații, din cari unele din foarte înalt loc, cari l-au convins că terenul nu se găsește în poziție bună. Atunci a intervenit la guvern ca să se cedeze un teren ce se găsea în colțul Bulevardului Academiei și stradei...

Intrarea în București este o dezamăgire pentru străini. De la gară până în centrul orașului se străbat străzi care amintesc mai degrabă de sate primitive, mărginite de bordeie în ruină și magazinașe sordide, cu trotuare ce dispar sub grămezi de fructe și legume. Totuși, impresia se schimbă curând. După aceste suburbii murdare, urmează artere elegante, unde clădiri luxoase reamintesc de marile capitale europene.

Românii sunt foarte mândri de capitala lor și laudă cu însuflețire confortul pe care-l oferă. Compară, cu vizibil orgoliu național, străzile lor impecabil pavate, cu cele îngrozitoare din Belgrad, unde un sfert de oră de mers cu mașina îți sfărâmă spatele. Nu e de mirare că numesc Bucureștiul „Parisul Orientului”. Încă din 1884, dl. de Blowitz, revenind dintr-o călătorie în Orient, scria: „Nu cred că există în lume vreun oraș care să reflecte mai fidel țara al...

Centrele de azi mai principale. – Ca și în vechime, centrul de activitate și mișcare comercială din București azi e tot în părțile dintre bisericuța lui Bucur și Piața Sf. Gheorghe. Aci e centrul legăturilor sale cu provincia.

Din piața Sf. Gheorghe, se desface, în primul rând, str. Lipscani, care se întretae și se leagă cu stradele Șelari, Smârdan, Carol I, cele mai frecuentate strade, cu cele mai frumoase magazinuri de manufactură, de articole de modă și lux, de îmbrăcăminte și încălțăminte. Una în alta vin apoi stradele: Doamnei, Decebal, Covaci, Gabroveni, Bărăției și Colțea, de asemenea mult frecuentate. E cuartierul marelui comerciu, al caselor de comision, al caselor de bancă și al zarafiilor, al depozitelor mari de manufactură și coloniale.

Tot din piața Sf. Gheorghe, se desface una din cele mai lungi, plină de activitate și mai în fierbere...