București: panorama orașului, 1898

Aspectul general. – O impresiune plăcută face marea de verdeață, cultivată și necultivată, din imensele grădini private și publice, care bate la ochi călătorului, cu deosebire la intrarea în oraș prin gara Filaret. Cu totul altfel e impresiunea aceluia care intră în oraș prin gara de Nord; prin acest punct București face impresiunea unui oraș mare, care acum e pe cale de a-și schimba fața. Unele părți au caracterul unui oraș modern, iar altele reamintesc vechile timpuri de restriște, când proprietarii nu se puteau gândi la construirea unor locuințe solide. Calea Victoriei, stradele Lipscani, Carol, Șelari, Colței, Smârdan etc. sunt prevăzute cu pavagii bune și trotuare moderne; pretutindeni firme comerciale, o circulație vie, mulțime de trăsuri elegante, trase de cai aprigi. Pompoasele edificii de pe bulevardele Elisabeta și Carol dovedesc că București în viitorul cel mai apropiat vor putea rivaliza, în aspectul lor, cu orașele mari din Occident, mai ales dacă bulevardele și căile proectate se vor duce la îndeplinire. Aspectul orașului e în parte condiționat și de cursul Dâmboviței; cheiurile Dâmboviței sunt înzestrate azi numai cu puține zidiri moderne, dar au un frumos viitor și vor deveni desigur un cuartier de frunte. Singurul păcat al Dâmboviței e ca nu are apă cât ar trebui s-o aibă un râu care străbate capitala unui regat.

Părțile mai externe ale orașului, numite și mahalale, oferă un tablou puțin încântător; case vechi, cu ferestre microscopice, dinaintea lor o curte mai mică sau mai mare, strade cotite și nepavate; toate acestea sunt energice îndemnuri pentru administrația Bucureștilor de a continua fără întrerupere gigantica lucrare a modernizărei orașului.

Panorama stradelor.  – Privind din Dealul Mitropoliei spre Crucea Slobozia din calea Șerban-Vodă, monument ridicat în memoria bătăliei dintre Leon-Vodă și boerii pribegi cari hotărâseră să nu mai sufere pe Greci, se zărea ascunsă printre copaci biserica Sf. Atanasie, zisă Bucur. Această biserică, cu turla ei rotundă ca o ciupercă, cu streașină eșită, afundată pe acea vreme între arbori seculari, semăna cu un copil sub o umbrelă, rezemat la tulpina unui stejar frumos.

Mai la dreapta, printre crengile copacilor, in vârful unei turle de șindrilă neagră, cu mușchiu pe dânsa, se zărea crucea Bisericei Oltenilor, templu modest, dar care ne aduce aminte lupta eroică a celor 24 tovarăși ai lui Himariotu, căzând unul după altul, până la cei doi din urmă, cari făcându-și drum cu iataganul printre 2000 de Turci, Tătari și Zaporojani, s-au dus să moară pentru liberarea patriei lor la Misolonghi.

Urmând cu ochiul tot înainte, peste Jigniță, trecând de Sf. Vineri spre Scaune, se vedea foișorul de foc, o capo-d’operă de dulgherie, un fel de scara pisicei, formată de o mulțime de bârne rezemate unele pe altele, printre cari se vedea ca printr-un gratar Biserica-cu-Sfinți, așa numită pentru că pe din afară, de jur împrejur, erau zugrăviți învățații antichității.

În mijlocul orașului, între Curtea-Vechie și Colțea, era Târgul-cel-Mare. Negustorii vindeau în niște șandramale.

Dincolo de târg, prin Lucaciu, pe la Udricani, în Batiștea și spre Vergu, erau în toate părțile livezi, grădini și maidanuri, câteva case cu două-trei odăi, a căror înălțime, cu înveliș cu tot, nu trecea de 2 stânjeni de la pământ, aruncate pe câmp, fără nicio orânduială, fără nicio aliniere.

Astăzi Grădina Breslii, Pitar-Moșu, Livedea Gospod, Grădina Deșliului, curțile, fânăriile și grădinele mănăstirești și boerești s-au transformat în suburbii și strade frumoase și populate.

Filaretul era pentru Bucureștean un loc de pelerinagiu. Acolo bătrânii conduceau copiii în preumblare.

Apa din Cișmeaua Filaretului era un izvor de sănătate și bogăție. Vara, câmpia era acoperită de lucrătoare, fete și neveste, meștere, calfe si ucenice, cari limpezeau testemeluri în fântână.

Prin Iunie, maidanurile de pe malul gârlei erau pline de femei adunate pâlcuri în jurul căldărilor, din care trăgeau mătasa de pe gogoși.

Sub Radu-Vodă era așezată breasla Tăbăcarilor.

Ulița Ișlicarilor s-a numit câtva timp ulița Franceză și astăzi poartă numele de strada Carol I. Strada Covaci de azi se numea Poarta-de-Fier sau Poarta-de-Sus, cuartier de meseriași; str. Șelari, Poarta-de-Jos sau Poarta-Mică; Piața Sf. Anton se numea Pușcăria, căci aci era închisoarea. Mahalaua Boteanului e strada Clemenței de azi, mahala liniștită și retrasă; mahalaua Ancuța e Vergul actual; mahalaua Arhimandritului, Sf. Apostoli; mahalaua Golescului reprezintă stradele de azi de sub Mitropolie. În mahalaua Golescului era cuartierul boeresc. În str. Scaunelor erau scaunele măcelarilor; în str. General Florescu erau pescăriile.

Nomenclatura stradelor. – Stradele Bucureștilor au fost numite după biserici, după meseriașii cari le locuiau, după numele unor persoane însemnate; altele mai în urmă după evenimente politice ce s-au desfășurat în lungul timpului, precum și multe după fantezia edililor de pe vremuri. Așa avem, după meserii și bresle: Agricultori, Blănari, Boiangi, Bragagiului, Brutarul, Butașilor, Căldărari, Călăreților, Călugărilor, Cărămidarilor, Căruțașilor, Covaci, Chiristigiilor, Dogari, Dulgheri, Făinari, Făunari, Fierarului, Găitanilor, Ghiocilor, Grădinarilor, Lăptarilor, Lăutarilor, Măcelarilor, Mămulari, Măturari, Mătăsari, Negustori, Olari, Oțetari, Pânzari, Pescari, Pielari, Plugari, Potcovari, Poterași, Precupeți, Rotari, Spoitori, Sticlari, Strungari, Șepcari, Tăbăcari, Zidari etc.

Strade cu numele dupa nații, în București, avem următoarele: Armenească, Doi Sârbi, Izraelită, Italiană, Luterană, Olteni, Polonă, Romană, Sârbească, Spaniolă, Turcului, Țiganilor, Ungureni etc.

După personalități însemnate române, marcante, istorice sau după Domnitori români, avem în București următoarele strade: Aristia, Barnuțiu, Basarabilor, Bibescu-Vodă, Bozianu, Brâncoveanu, Brătianu, Brezoianu, Buzești, Calomfirescu, Câmpineanu, Cantemir, Carol I, Carol Davila, Cuza-Vodă, Doamna Elena, Domnița Anastasia, Dimitrie Ghica, Eminescu, Elisabeta, Ferdinand, General Florescu, Ghica-Vodă, Golești, Heliade, Heliade Rădulescu, Jianu, Lazăr, Leon-Vodă, Mateiu-Basarab, Princesa Maria, Mihaiu-Bravul, Mihaiu-Vodă, Mihnea, MirceaVodă, Năsturel, Negru-Vodă, Nifon, Petrașcu-Vodă, Radu-Vodă, Rosetti, Șerban-Vodă, Știrbeiu-Vodă, Ștefan-cel-Mare, Tunsului, Tudor Vladimirescu, Țepeș-Vodă, Valter Mărăcineanu, etc.

După date istorice sunt stradele: 11 Februarie, 11 Iunie, 10 Maiu și 13 Septembrie. Strade după localități istorice: Grivița, Plevna, Rahova, Sevastopol, Smârdan; strade după amintiri militare: Călărași, Dorobanților, Victorie, Militari, Căzărmei, Tunari, Tunului, Trofeelor.

După biserici sunt stradele: Sf. Anton, Sf. Apostoli, Sf. Constantin, Sf. Dimitrie, Sf. Ecaterina, Sf. Elefterie, Sf. Gheorghe, Sf. Ilie, Sf. Ion, Sf. Ionică, Sf. Nicolae, Sf. Maria, Sf. Spiridon, Sf. Ștefan, Sf. Vasile, Sf. Vineri, Sf. Voevozi, Sfinților, etc.

Animale domestice și sălbatice: Căprioara, Cerbul, Epurii, Leopardul, Leul, Lupul, Mieii, Mistrețul, Rinocerul, Taurul și Tigrul. Păsări: Aquila, Cocoșii, Columbele, Corbul, Filomela, Graurii, Lebăda, Mierlița, Păunii, Șoimul, Turturelele și Vulturul. Insecte, amfibii etc.: Albine, Amfibii, Fluturi, Gândaci, Gogoșile, Vespari și Vespea.

Arbori, plante și flori: Bradul, Camelia, Cedri, Cireșile, Crinul, Duzi, Florile, Gutuile, Micșunelele, Părul, Plantele, Pomul-Verde, Rozele, Salciile, Salcâmul, Siminocul, Salcia, Tei, Trifoiul, Viței, Verdeței, Viorelele și Vișinii.

Culori: Albă, Albișoară, Rumeoară și Verde. Puncte cardinale: Nordul, Occidentul și Orientul. Nume de femei: Angela, Aurelia, Dobroteasa, Valeria etc. Anotimpuri și elemente firești: Austrului, Ernei, Meteorului, Norilor, Primăverei, Toamnei, Cometa, Lunei, Semilunei, Soarelui, Stelei, Timpului, Crepuscului, Umbrei, Vântului, Verei, Zefirului, Zorilor etc.

Zeii, personalitățile și localitățile mitologice și istorice, contribuesc de asemenea în mare parte la nomenclatura stradelor bucureștene: Apolon, Apolodor, Blanduziei, Bonaparte, Brutus, Campoducelui, Ceres, Ciclopi, Columb, Coriolan, Decebal, Diana, Eldorado, Eliseu, Erodiada, Esculap, Franclin, Guttenberg, Hiramul, Jupiter, Labirint, Licurg, Lucifer, Mucius Scaevola, Mercur, Minerva, Minotaur, Morfeu, Muzele, Neptun, Nerva-Traian, Numa-Pompiliu, Olimp, Orfeu, Pallas, Pitagora, Phoenix, Rea Silvia, Regilus, Romulus, Remus, Sabinelor, Saul, Seneca, Silvia, Solon, Saturn, Silfidele, Sirenele, Termopile, Uranus, Vespasian, Venera, Vesta, Vulcan, Virgiliu, Zânelor etc.

Alte nume ce nu se pot trece în categoriile precedente: Armoniei, Artei, Bonjuriști, Himerei, Comediei, Constelației, Credinței, Dimineței, Discordiei, Dorului, Furiilor, Memoriei, Gândului, Grațioasei, Inocenței, Jantilă, Lirei, Melodiei, Modestiei, Parfumului, Prudenței, Suferinda, Suvenir, Zborului, etc.

Stradele cele mai frumoase. – Între cele mai frumoase și curate strade din București, cu clădiri monumentale, cu alinierea dreaptă, cu situație higienică și priincioasă, cu imprimarea caracterului modern și occidental, putem cita în primul rând bulevardele din centrul orașului, precum și noul bulevard al Colței, apoi căile: Victoriei, Dorobanților și o parte din Calarașilor; șoseaua Kiseleff; alea Carmen Sylva; în fine stradele: Batiștea, Carageorgevici, Colțea, Corabia, Eldorado, Dionisiei, Franclin, Imperială, Lucaci, Luminei, Luterană, Mercur, Mircea-Vodă, Negustori, Polonă, Poșta-Vechie, Primăverei, Regală, Romană, Rotari, Sărindar, Scaunelor, Sculpturei, Sf. Spiridon, Știrbeiu-Vodă, Popa-Tatu, etc.

Piețe. – Ca piețe mai mari nu avem de însemnat în București decât următoarele: Piața Sf. Gheorghe, centru de muncitori cu ziua; Piața Sfântului Anton; Piața Teatrului, frumoasă, stație principală a birjelor cu muscali; Piața Amzei, unde se află și hala cu același nume; Piața Episcopiei, unde e și grădina cu același nume, în fața Ateneului; Piața Griviței, unde se află de asemenea o hală; Piața-Mare, cea mai mare, unde se află hala GhicaVodă; Piața Mitropoliei sau Bibescu-Vodă; Piața Florilor, unde se vând flori și semințe; Valter Mărăcineanu; Piațeta din Calea Dudești (colț cu strada Traian); piața în mărime de 117 m. diametru, unde se împreună Bulevardul Colței cu stradele Romană, Cometa și Primăverei etc.

Afară de aceste piețe, mai însemnăm două squaruri, din care cel mai bine situat este squarul Sărindar, pe locul fostei biserici cu același nume, numit și Squarul Păcei. Pe bulevarde mai cu seama câteva ronduri și elipse; cel mai important rond este acela care împreună Calea Victoriei cu Bulevardul Colței, rond în diametru de 124 m.