Petru Rășcanu
Carol I, regele Spaniei, care a urcat pe tronul Germaniei sub numele de Carol Quintul, era prea ocupat cu afacerile Europei pentru a putea acorda atenție deplină descoperirilor și colonizării din America. Din această cauză, opera începută în noul continent a fost continuată, pentru un timp, de câțiva oameni energici și îndrăzneți, pe cont propriu. Aceștia sunt vestiții «Conquistadores» de la începutul secolului al XVI-lea, care au făcut descoperiri, au răsturnat imperii și au adus Spaniei stăpânirea asupra Americii, împreună cu bogății nemărginite. Statul a intervenit numai după ce opera de cucerire s-a desăvârșit.
Prima țară cucerită a fost Mexic. Începuturile culturii din America Centrală sunt fascinante. Se spune că Votan, erou-zeu, legislator și războinic, a pus temelia primei civilizații venind dinspre răsărit. După el, s-au format mai multe state cu civilizație foarte dezvoltată, despre care nu s-a păstrat multă amintire. În timp, s-au produs o mulțime de revoluții și de schimbări sub influența popoarelor care, continuu, se mutau dinspre nord.
În momentul năvălirii spaniolilor, se dezvolta Imperiul Aztec, înființat în secolul al XIV-lea d. Chr. Aztecii au adoptat moravurile, legile și științele înaintașilor lor, dar practicau sacrificii umane, foarte sângeroase. La momentul apariției spaniolilor, Montezuma era împărat și avea putere absolută, mărginită doar de autoritatea preoților. Împăratul era asistat de o clasă de nobili, numiți caciqui, în timp ce judecătorii erau numiți pe viață, iar profesia militară era foarte onorată. Existau numeroși zei, cu un mare număr de preoți, iar numai în templul din Mexico se găseau 5000. Scrierea era pictografică și era realizată pe pânză de bumbac, piele și foi de arbori. Anul era împărțit în 18 luni, fiecare cu câte 20 de zile, plus 5 zile complementare. Agricultura era înaintată și era organizată după un sistem foarte rațional, iar principalele produse agricole erau popușoii și bumbacul, alături de alte produse tropicale. Aztecii lucrau în mine, dar nu cunoșteau fierul, ei realizând cu dibăcie bijuterii, stofe, ornamente din pene și arme. În loc de monedă, erau utilizate pene transparente umplute cu pulbere de aur, bucăți de cositor și pungi cu grăunțe de cacao.
Guvernatorul din Cuba, aflând despre imperiul aztecilor, l-a însărcinat pe Fernando Cortez să facă o expediție în anul 1549. Acesta a plecat cu 553 de soldați spanioli, dintre care numai 45 erau înarmați cu puști, 10 tunuri și 16 cai. Ambasadorii lui Montezuma l-au rugat să nu înainteze, dar Cortez a reușit să câștige sprijinul unui cacic și s-a convins că imperiul era slab. Vecinii aztecilor s-au alăturat alianței sale. În apropiere de Mexico, împăratul i-a ieșit în întâmpinare și l-a primit ca pe un oaspete binevenit. Spaniolii au rămas uimiți de strălucirea cetății și, mai ales, de bogăția reședinței imperiale.
Cortez nu știa ce să facă, dar masacrul a trei spanioli i-a oferit o ocazie de a acționa. Cu cinci tovarăși de arme, el s-a dus la palat, l-a capturat pe împărat și l-a dus în tabăra sa. Acesta a fost obligat să recunoască supremația regelui Spaniei, iar tezaurul imperial a fost împărțit. Indigenii erau indignați și au devenit furioși când au văzut că se ridică un altar în cinstea Maicii Domnului și că se săvârșește liturghia pe terasa templului lor. Ei știau acum că spaniolii erau și ei oameni și nu se mai speriau nici de tunuri, nici de cai. Pe măsură ce revolta indigenilor se apropia de izbucnire, Montezuma l-a informat pe Cortez că un grup de albi se îndrepta către ei, trimiși de gelosul guvernator din Cuba. Printr-un atac surpriză, Cortez a distrus trupele trimise împotriva lui. Era și timpul, deoarece mexicanii s-au revoltat. În luptele care au urmat, Montezuma a fost ucis. Cortez a reușit să scape doar cu 22 de călăreți, fiind și el rănit. După ce s-a recuperat, a strâns o nouă armată și a cucerit tot Mexico.
Cortez a fost recunoscut ca guvernator de către Carol Quintul. După înfrângerea puterii aztecilor, celelalte state s-au supus. Conchistadorii au reconstruit cetatea Mexico, dar fanatismul religios a distrus tot ce amintea de trecut, mai ales clasele intelectuale au fost persecutate crunt și nimicite. S-au adus plângeri împotriva purtării lui Cortez. Acesta a fost nevoit să vină în Spania pentru a se dezvinovăți, fiind primit cu mari onoruri, dar nu i s-a mai permis să guverneze țara. A murit în 1547.
În timp ce Cortez supunea Mexicul, doi aventurieri, Pizarro și Almagro, încheiau un acord de tovărășie pentru a cuceri Peru. În anul 1532, Pizarro a plecat din Panama cu 120 de oameni și 32 de cai, iar Almagro avea să se alăture mai târziu.
În Peru, ființa Imperiul Incașilor, care domneau peste o mulțime de națiuni. Mai înainte de ei fusese civilizația poporului Aymara. O mulțime de ruine amintesc până în ziua de astăzi strălucirea sa. Către veacul al XI-lea, Manco-Capac întemeie Cuzco și a fost primul Inca. Țara era organizată pe baze cu totul absolutiste. Tot aurul și argintul erau ai Incasului. Proprietatea privată era necunoscută. Supușii erau îndatorați la anumite lucrări și folosul era al tuturor. Statul îi însura și le dădea locuințe. Pământul era împărțit în trei: al Incasului, al Soarelui și al poporului. Poporul lucra pământul în întregime, dar se folosea numai de recolta de pe partea sa. Membrii familiei imperiale purtau cu toții numele de Inca. Erau drumuri frumoase, poduri suspendate peste prăpăstii și locuri de odihnă pe drum. Marele învățat Humboldt zice că au fost cele mai frumoase lucrări de artă pe care le-a făcut vreodată mâna omului, mari înlesniri de comunicație în acele țări cu munți înalți și torente. Erau o mulțime de palate și temple cu ornamente mărețe, plăci de aur și argint. Aveau numeroase ateliere; produsul lor era comun și se împărțea de către funcționari. Religia Soarelui era blândă, fără sacrificii umane, cu o mulțime de mănăstiri de virgine consacrate Soarelui. Agricultura ajunsese la cel mai mare grad de perfecție. Pretutindeni sunt urme de apeducte, canale, ziduri pentru a sprijini terenul în locurile înalte, care erau cultivate. Lucrau metalele, dar nu cunoșteau fierul. Toate produsele tropicale erau cultivate, dar mai ales porumbul și cartofii.
Când Pizarro a înaintat în teritoriu, a fost bine primit; incașii i-au trimis mai multe ambasade, iar apoi însuși împăratul lor, Atahualpa, l-a întâmpinat în persoană. Dar Pizarro a decis să atace cortegiul imperial și să-l ia prizonier pe Atahualpa. Acesta i-a promis în schimbul eliberârii aur cât să umple o încăpere, aducîndu-i imediat o cantitate enormă de metal prețios, aur și argint. Între timp a sosit și conchistadorul Almagro cu 150 de oameni și 50 de cai. Până la urmă, svonindu-se că indigenii se revoltă, împăratul inca a fost ucis. Era anul 1533. În două luni, spaniolii au ajuns la Cuzco și au intrat în cetate, fiind uluiți mai ales de fortăreață și de Templul Soarelui. Toți s-au îmbogățit din pradă. Ulterior, a fost construită acolo o catedrală și mai multe mănăstiri, iar templele inca au fost transformate în biserici. Atfel a fost fondată Lima. Băștinașii au arătat la început supunere, apoi s-au revoltat, majoritatea spaniolilor din teritoriu fiind uciși. Garnizoana din Cuzco s-a ținut însă bine și în final peruanii au fost supuși. Apoi, Chile, Argentina și celelalte regiuni ale Americii de Sud au fost cucerite.
În acest timp au fost făcute mai multe încercări în America de Nord, dar toate au eșuat. Soto a încercat să se așeze în valea fluviului Mississippi, unde se credea că există multe bogății. El a debarcat pe coastele Floridei cu 1000 de oameni și 300 de cai, dar s-a chinuit în zadar timp de doi ani și a murit de supărare în 1542.
În 1534, Jacques Cartier a fost trimis de către guvernul francez să exploreze țărmurile vecine cu Terra Nouă. El a descoperit fluviul Saint-Laurent, dar nu a găsit nici aur, nici pietre prețioase. Încercarea lui Roberval în 1543 a fost și ea zadarnică. Noua Franță a fost uitată pentru cincizeci de ani.
(după un text de Petru Rășcanu, din Curs complet de istorie universală, vol. V - Istoria modernă, 1901)