Istorie: descoperirile portughezilor

Portugalia era izolată de restul Europei prin regatul Spaniei. Nu mai avea nicio nădejde de a-și mări teritoriul și toată activitatea sa se mărgini în Evul Mediu în luptele cu musulmanii sau în certele lăuntrice dintre regi și cler. În 1385 ajunge la tron o dinastie nouă, care numără câțiva principi inteligenți și activi. În o sută de ani, acești principi au întemeiat un imperiu cum nu se mai văzuse până atunci, făcând o mulțime de descoperiri. Dar prin aceasta s-a făcut un mare bine și omenirii – știința tradițională, știința care se întemeia numai pe cărți, își pierdu autoritatea înaintea științei care se întemeiază pe fapte.

Marina portugheză începuse a se dezvolta către sfârșitul veacului XIII. În secolul următor, flotele Portugaliei sunt însemnate; cu toate acestea sunt încă departe de iscusiții marinari din Dieppe, din Majorca și Genova. Portugalia a ajuns un adevărat stat maritim doar prin inițiativa și voința unui mare om: Henric Navigatorul. Acesta trimise mai multe corăbii să facă descoperiri pe coasta apuseană a Africii. Madeira, Canarele, Azorele erau cunoscute de mult, figurau pe o hartă din 1389. Poate că fuseseră descoperite de celebrii marinari din Dieppe.

În 1447 portughezii ajung la Capul Verde. Aici dau peste un pământ bun, roditor, locuit, cu care se putea face comerț; de aicea încep a aduce  pulbere de aur, ouă și pene de struț, precum și sclavi, care erau convertiți la creștinism. În acest timp puseseră mâna pe insulele de pe coastele Africii, afară de Canare, care rămăseseră ale Spaniei. Când dom Henric muri în 1460, portughezii ajunseseră cu descoperirile până la Rio Grande. Cum au trecut ecuatorul, au fost cuprinși de o mare descurajare. Scopul călătoriilor fusese a se găsi un drum către India, cea atât de bogată. Acum se încredințează ei că Africa e cu mult mai mare decât credeau și că, prin urmare, India este departe. Navigația era grea și, lucru foarte grav, instrumentele cu care se orientau până atunci nu le mai serveau întru nimic. Nu se mai vedea Steaua Polară.

Regele Ioan II luă măsuri. Se caută și se găsește o metodă nouă de orientare în mările de la sud de ecuator și se dă un impuls și mai mare descoperirilor. În 1485, Bartolomeu Diaz trece capul de la sudul Africii, pe care el l-a numit Capul Furtunilor, dar pe care Ioan II, mai bine inspirat, l-a numit Capul Bunei Speranțe. De la descoperirea acestuia până la descoperirea drumului spre India trec treisprezece ani. În tot timpul acesta portughezii au făcut mai multe încercări spre apus, dar în zadar. N-a avut noroc atunci Portugalia de un marinar îndrăzneț și energic, de aceea alții au descoperit America. Erau nevoiți acum să se grăbească. Regele Ioan II, adevăratul continuator a planurilor lui dom Henric, luase informațiuni din Abisinia și de pe coastele răsăritene ale Africii și pregăti o expediție spre India, dar muri mai înainte de a vedea rezultatul stăruințelor sale.

În 1498, sub domnia lui Manuel Norocosul, Vasco da Gama descoperi drumul către India. De la Capului Bunei Speranțe calea era deschisă, pentru că întotdeauna fuseseră comunicațiuni regulate între țărmul răsăritean al Africii și India. Cunoscută era calea, dar numai energia lui Vasco da Gama a putut face pe portughezi să o urmeze. După multe primejdii pe coastele Africii, el se lasă în voia musonilor și în 23 de zile ajunge de la Melinda la Calicut, un comptuar foarte important pentru băcălii, stofe și pietre prețioase. Din antichitate îndepărtată, corăbiile arabe veneau în India. În Evul Mediu aduceau aceste mărfuri în porturile mării Roșii și apoi prin Egipt le transmiteau în depozitele venețienilor, care le împrăștiau în Europa întreagă. Vasco da Gama se întoarse în Portugalia, unde fu primit cu mari onoruri.

În 1500 Cabral porni spre India cu o puternică escadră. Dus de vânturi spre apus, descoperi Brazilia. Pe urmă se îndreptă spre răsărit și luptă mult timp cu arabii, care voiau să împiedice, cu orice preț, așezarea portughezilor în India.

Regele Portugaliei își însuși dreptul de stăpânire asupra mărilor și pământurilor descoperite, dar trebuia să pună mâna pe porturile Africii și ale Indiei, pentru ca să-și poată împiedica adversarii. Vasco da Gama, trimis în fruntea unei flote puternice, se puse pe lucru. Întemeie forturi, impuse tribut regelui din Quiloa, apoi se prezentă la Calicut – cetatea fu ruinată. După aceasta, el prinde o flotă încărcată cu orez, impune rajahilor din India să nu mai facă comerț cu alții și să-i vândă mărfuri cu prețuri fixe. Apoi se întoarse în Europa lăsând o escadră în mările Indiei.

O nouă flotă fu trimisă sub comanda lui Almeida, pentru că Egiptul, republicile italiene, ruinate în comerțul lor, arabii, făcuseră o puternică coaliție. Vice-regele Indiei, acesta e titlul noului comandant, nimicește o flotă egipteană, bate pe arabi, cuprinde o mulțime de cetăți și zidește alte forturi.

Urmașul său Albuquerque înțelese că domnirea portugheză nu va fi temeinică și liniștită în India decât numai când portughezii vor fi stăpâni pe intrările în marea Roșie și în golful Persic. Ocupă Socotra, cheia strâmtorii Bab-el-Mandeb, supuse la tribut pe mai mulți capi arabi de pe țărmurile Arabiei și ajunse la Ormuz, «Mărgăritarul Răsăritului». Cetatea fu supusă la tribut și portughezii zidiră aicea un fort. Pe urmă Albuquerque se îndreptă spre Malabar și cuprinse Goa (1510), care ajunge centrul posesiunilor asiatice. În anul următor Malacca. Muri în 1515. Portugalia ajunsese cel dintâi stat maritim de pe lume.

Urmașii lui Albuquerque i-au continuat opera și au întemeiat un imperiu colonial, care a ținut până la supunerea Portugaliei de către Filip II. Atunci olandezii porniră spre India și cuceriră așezămintele portugheze, prea slabe pentru a se apăra singure.

Portughezii au mai descoperit Molucele, Noua Guinee, Sumatra, Borneo și au ajuns în Australia, partea de nord. Nu au explorat-o mai departe, nu vedeau niciun folos. În 1518, ei ajung la Canton, trimit ambasadori la Nanking și Peking și întemeiază așezări fixe în «Imperiul Ceresc». În 1542 ei vizitară Japonia.

Portughezii aveau un singur scop, comerț cu băcălii, și de aceea vor să aibă monopolul. Nu era chip de împărțit cu arabii, de care-i despărțea și ura religioasă, și nu permiteau nimănui să se arate măcar în marea Indiilor. Această mare era a lor și papa le dase lor toate pământurile descoperite. Portugalia trăgea foarte mari foloase din acel monopol comercial, dar și cheltuielile erau foarte mari – trebuiau vase, fortărețe și trupe. Sistema lor de dominațiune nu era inteligentă și administrația lor puțin scrupuloasă.