Pagini

Legendă și istorie. Triumful cafelei în lume a început cu patru veacuri în urmă. Legenda atribuie descoperirea unor capre din Yemen, care s-au urcat în arbuștii de cafea și, după ce au mâncat boabele, au devenit foarte vioaie. Păstorii au remarcat acest lucru, iar starețul unei mănăstiri a fiert boabele și a preparat băutura neagră și amară, care a confirmat pățania caprelor.

O altă legendă spune că Mohamed căzuse într-un somn din care nu se mai trezea. Atunci, a apărut un înger care a turnat în gura profetului o băutură neagră. Arabii au dat acestei băuturi numele de „kaweh”, care înseamnă „deșteptătorul”. Cafeaua s-a răspândit rapid printre derviși, care o întrebuințau ca să stea de veghe în nopțile de rugăciune. Era cunoscută de arabi ca băutură medicinală, dar n-a căpătat importanță sub această formă. Abia în secolul al XVI-lea...

Începe să fie greu, chiar pentru noi care am cunoscut-o și suntem încă atât de aproape de ea, să reconstituim imaginea Bucureștilor de acum zece ani.

A fi fost de față la marile transformări petrecute, a fi văzut cu ochii noștri și molozul vechiului București și betonul armat al celui nou, a fi avut înaintea noastră, aproape simultan, dublul tablou al orașului care dispărea și al celui care se ridica – toate acestea nu ne ajută totuși să ne dăm prea bine seama cum și când s-a petrecut uimitoarea substituire de imagini.

E ceva magic în această întâmplare. Lucruri care ne erau cândva familiare, lucruri care intrau în obișnuința noastră, ca într-un fel de eternitate de la sine înțeleasă, s-au topit fără urmă într-un trecut care dintr-odată pare a fi devenit nespus de depărtat.

Cât de provincială, cât de demodată...

Bucureștii sec. XVIII au avut 5 plăși: plasa Târgului, plasa Gorganului, plasa Brosceni, plasa Târgului-de-afară și plasa Mogoșoaei, care cuprindeau 67 mahalale și 6006 case, cum ne arată catagrafia făcută la 1798. Mai târziu aceste plăși s-au transformat în 5 vopsele, cu subdiviziunile lor. Aceste vopsele purtau nume de culori și anume: galben, negru, roșu, albastru, verde. Prin legea Municipiului București din 1 martie 1926, administrația orașului a fost împărțită în patru sectoare, cari au păstrat în denumirea lor numele vechilor vopsele: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde, toate fiind puse sub conducerea unei Primării Centrale a Municipiului. Se împlinesc deci 10 ani de când Primăria Sectorului IV Verde a căpătat ființă legală.

Primăria. În anul 1927 s-a cumpărat în B-dul Banu Manta un teren în suprafață de 19.201 m.p. pe prețul...

Deși am făcut multe cercetări în privința aceasta, mi-au rămas câteva puncte obscure. Voi povesti faptele cari sunt sau mi se par a fi sigure.

Esarcu avea, din primele timpuri ale existenței Ateneului, gândul de a clădi un local propriu. Aflându-se la Roma, a întocmit, desigur în unire cu un arhitect, planurile necesare pentru construcție în vederea sumei ce putea să aibă Ateneul și care se ridica în 1878 la 70.000 lei. Terenul pe care s-ar fi zidit făcea parte din moștenirea de la Contele Scarlat Rosetti și se găsea lângă Cișmigiu, la intrarea Rosetti. Întorcându-se în țară, a primit diverse inspirații, din cari unele din foarte înalt loc, cari l-au convins că terenul nu se găsește în poziție bună. Atunci a intervenit la guvern ca să se cedeze un teren ce se găsea în colțul Bulevardului Academiei și stradei...