După castanul porcesc, teiul este arborele care se folosește mai mult pentru umbrirea străzilor din orașe. Crește iute și regulat. Dă umbră deasă și mai ales aromește aerul, prin luna lui iunie, cu mireasma blândă și dulce a florilor sale. Trăiește mult, așa încât nu e nevoie să fie des înlocuit.

Trunchiul teiului, în tinerețe drept, e îmbrăcat cu o coajă netedă, strălucitoare, ce se poate desprinde lesne de lemn, ceea ce copiii știu, făcând fluiere și șuierători din crengile de tei puse în Duminica Mare la intrarea în casă.

Teiul bătrân are coaja crăpată în lung, dar nu prea adânc; crește înalt ajungând și 30 m., și pe lângă trunchiul principal desfășoară o bogată ramificație, ceea ce-i dă o impunătoare înfățișare. Având mult frunziș, pare ca un uriaș balon verde, când stă singuratic la margine de pădure.

Teiul mai...

Din primele zile ale lui aprilie, la adierile primăverii japoneze, cireșii cu petale roze își arată mugurii. În curând apoi mii de arbori din grădini și promenade se vor acoperi ca de un strat de zăpadă mirositoare – florile. Ziarele anunță ziua așteptată a sărbătorii cireșilor, care, natural, variază adesea cu o săptămână sau două, după capriciile sezonului.

S-a zis cu dreptate de crizantemă că este floarea națională a Japoniei; lucrul e cu atât mai adevărat pentru cireș. O poezie de demult zice: «Vrei să știi ce înseamnă țara lui Yamato? Parfumul cireșului în razele soarelui de dimineață». Un proverb popular îi consacră aceeași stimă și arată cazul pe care îl fac japonezii de această floare: «Printre flori, cireșul are rândul întâi, precum e întâiul samuraiul printre oameni.»

Așa fiind, e ușor de înțeles entuziasmul și înghesuiala de lume, de...

Octombrie. Cum se știe, termenul japonez hana e mult mai cuprinzător decât cuvântul nostru „floare” și include în înțelesul său ierburile și frunzele. Din pricina asta arțarul cu frumoase foi poate fi discutat în cadrul calendarului floral.

Rămâne întrebarea dacă arțarul să fie subiectul acestei luni sau a celei următoare. În agenda japonezului, cel mai adesea crizantema primește luna a noua – octombrie, iar arțarul luna a zecea – noiembrie. Ziua de naștere a împăratului Mutsuhito cade însă pe 3 noiembrie, crizantema fiind emblemă imperială, așa că am rezervat acestei flori luna viitoare. Mai mult, tradiția spune că în octombrie trebuie vizitați faimoșii arțari din Nikko și Tatta.

Arțarul e cunoscut în cutume drept „plantă-antidot”, întrucât se crede că limpezește aerul de infestări. Mai aflăm și că e unul dintre importanții copaci fără flori, ale cărui ramuri înlocuiesc inflorescențele în...

Din punct de vedere material și moral, japonezii au rămas credincioși vechii lor civilizații orientale. Își poate cineva lesne închipui straniile obiceiuri, care se mai văd și azi încă, din vechea lor tradiție: virtutea, curățenia, gentilețea și veselia.

Poporul japonez este cel mai curat din lume. Aproape în toate casele și restaurantele sunt camere pentru băi, simplu aranjate, dar comode; o mare baie de lemn se află pe o vatră încălzită, căci japonezii obișnuiesc băi calde; chiar și cei din clasele de jos se îmbăiază cel puțin o dată pe zi, mulți de 3 și de 4 ori pe zi. Cunoscutul filo-japonez, profesorul Chamberlain, descrie că odinioară călătorind prin țară a vorbit cu câțiva țărani. Cu acea amabilitate extrem orientală care le impune a-și mărturisi lipsurile, în loc să se căznească a se impune altora prin arătarea meritelor lor, aceștia...

Japonia este una dintre cele mai atrăgătoare țări din lume și dă istoriografilor și filosofilor o interesantă problemă de rezolvat. Iată un popor cu o civilizație prea antică, prea diferită de a noastră și ferită de orice influență străină. Japonia – feudală în prima jumătate a secolului al XIX-lea – azi are un popor modern. De ce s-a europenizat? Cum s-a modernizat?

Mult timp a existat în Europa despre acele întrebări o părere comună: japonezii s-au europenizat fiindcă socoteau mai superioară Europa modernă decât vechea civilizație orientală. Din considerațiuni de stimă, sau din absolutism, credem civilizația rasei noastre mai bună, pentru toate popoarele lumii; Japonia ar avea inteligența să mărturisească superioritatea ei, eminentă; ar încerca a ne imita în totul, la nevoie. Dacă în Japonia modernă ar fi urme din trecutul îndepărtat, desigur aceasta ar fi contra voinței japonezilor; însă...

Când Hideyoshi a aflat de sfârșitul lui Nobunaga, imediat ce a obținut capitularea castelului Takamatsu, s-a grăbit să se întoarcă la Kyoto, în apropierea căruia a dat bătălia cu Akechi. Acesta din urmă, învins, și-a făcut harakiri. Scurta sa eră de glorie a fost eternizată într-un proverb, „Cele trei zile ale lui Akechi”.

Toyotomi Hideyoshi devenise cel mai important personaj din Japonia și a continuat să se întărească în toate privințele. În 1583 a început să construiască marele castel Osaka. Au fost aduși lucrători din toate provinciile, care au muncit ani mulți pentru desăvârșirea impozantei lucrări. A construit, de asemenea, la Fushimi, lângă Kyoto, un „Palat al plăcerilor”, numit Momoyama, dărâmat de un cutremur în 1596, dar care a dat numele perioadei în istoria artei japoneze.

Hideyoshi avea ambiția să devină Shogun, fără să fie îndreptățit, fiind doar un „aventurier...