București: sectorul de Verde, 1936

Bucureștii sec. XVIII au avut 5 plăși: plasa Târgului, plasa Gorganului, plasa Brosceni, plasa Târgului-de-afară și plasa Mogoșoaei, care cuprindeau 67 mahalale și 6006 case, cum ne arată catagrafia făcută la 1798. Mai târziu aceste plăși s-au transformat în 5 vopsele, cu subdiviziunile lor. Aceste vopsele purtau nume de culori și anume: galben, negru, roșu, albastru, verde. Prin legea Municipiului București din 1 martie 1926, administrația orașului a fost împărțită în patru sectoare, cari au păstrat în denumirea lor numele vechilor vopsele: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde, toate fiind puse sub conducerea unei Primării Centrale a Municipiului. Se împlinesc deci 10 ani de când Primăria Sectorului IV Verde a căpătat ființă legală.

Primăria. În anul 1927 s-a cumpărat în B-dul Banu Manta un teren în suprafață de 19.201 m.p. pe prețul de lei 17.500.000. Pe acest teren, în anul 1928 s-a construit liceul „Marele Voevod Mihai” și s-a început Palatul Comunal; lucrările acestui palat au durat 9 ani și au costat cca. 35 milioane lei.

Este singura Primărie din București construită din temelie în acest scop. Localul are 50 birouri, o sală mare de marmoră pentru consilii și festivități, iar turnul primăriei, care măsoară 56 m., este cel mai înalt edificiu din oraș. Împreună cu Liceul de Băieți și Școala Primară Nr. 28, cu Administrația Financiară și Percepția Fiscală Nr. 11, Primăria de Verde formează un important ansamblu administrativ...

Arhitectura sectorului. În cartierele centrale, în ultimii ani s-au construit aproape numai imobile de raport. Vechile case cu unul sau două caturi, construite înainte de răsboi, au fost dărâmate și în locul lor s-au înălțat noui edificii cu cinci până la nouă etaje, împărțite într-un foarte mare număr de locuințe și birouri. Camerele mari și înalte, curțile și grădinile unei epoci de o oarecare bogăție, aproape au dispărut. Acolo unde locuia înainte vreme o singură familie, astăzi se înghesuiesc 50–60 sau funcționează nenumărate birouri. Terenul a fost utilizat la maximum, iar prețurile au crescut vertiginos. În Str. Brezoianu de ex., metrul pătrat costa în anul 1910 80 lei, iar acum se vinde cu 10.000 lei... Proprietatea unui astfel de imobil este de obicei divizată între locatari și se administrează de un consiliu.

Creșterea vertiginoasă a densităței populației a creiat o criză de locuințe, iar realizarea acestor imense blocuri se datorește progreselor făcute de știința arhitectonică. Toate aceste mari imobile sunt construite din fier și beton armat, sunt încălzite cu calorifere automate și prevăzute cu toate instalațiunile moderne – electrică, frigorifer, apă caldă, ascensor etc. Așa că din punct de vedere higienic viața în aceste blocuri prezintă un netăgăduit progres.

Frumosul în arhitectură, care înainte vreme se rezuma în bogăția ornamentelor, azi aproape a dispărut. Materialul și utilul a creiat un gust nou, mai sobru dar mai grandios. Dacă în primele încercări ale acestui gen de arhitectură s-a căutat a se întrebuința pentru efecte decorative vechile elemente arhitectonice, coloane, streșini, frizuri, profile etc., astăzi ele au dispărut aproape complect. Noua arhitectură este expresiunea unei corecte întrebuințări a materialelor de construcție, fără nimic artificial, frumusețea edificiilor rezumându-se numai la armonia liniilor și a proporțiilor...

În Sectorul de Verde, unele din aceste imobile sunt de foarte bun gust și au contribuit la ridicarea nivelului arhitectonic al orașului.

Dacă arhitectura particulară a făcut un atât de mare progres datorită faptului că în ultimii ani plasamentul în construcțiuni a fost cel mai rentabil și mai sigur, arhitectura oficială nu s-a putut desvolta în acelaș ritm. Aceasta nu se datorează lipsei de interes, ci numai lipsei de fonduri care a făcut ca instituțiunile să construiască puțin, să repare și să complecteze vechile imobile sau să se mulțumească pentru nevoile lor cu simple case particulare închiriate sau cumpărate.

Nu putem încheia acest capitol fără a vorbi ceva și despre arhitectura cartierelor mai îndepărtate. Dacă legile și regulamentele au impus ca numai arhitecții să întocmească planuri în acest oraș, obiceiul pământului, încetineala cu care se civilizează viața la mahalale și, în special, sărăcia în care trăesc muncitorii și mica funcționărime au făcut ca în afară de centrul orașului și de arterele de o oarecare importanță, în cartierele periferice de locuințe să nu poată fi vorba de o arhitectură, de un stil sau de vreo preocupare de ordin estetic. Cele mai multe case sunt compuse dintr-un antreu și două odăițe, iar planurile lor, așa numitele case-vagon, sunt întocmite pe acelaș calapod de vreo doi-trei meșteri autorizați.

Se vede deci cu câte greutăți va avea de luptat Primăria pentru ridicarea acestor cartiere; avem însă credința că datorită marelui plan de sistematizare, regulamentului de construcțiuni ce se întocmește acum și în special deosebitului interes pe care îl depune comuna la rezolvarea problemei locuințelor muncitorești, aceste periferii ale orașului se vor transforma, în puțini ani, în frumoase și agreabile centre cu populațiune aleasă, cu imobile estetice înconjurate de grădini și parcuri, care să facă viața mai plăcută chiar decât în centrul orașului. În orice caz trebue să constatăm că mai bine de 80% din mahalale au făcut enorme progrese edilitare de când Primăria a pavat străzile, a introdus apă, canal și electricitate.

Piețe și hale. Pentru hrana populației, în afara precupeților și magazinelor care scumpesc alimentele, mai sunt și piețe de unde se poate cumpăra direct. Cea mai mare piață din Sectorul de Verde este piața Dr. Botescu, vine apoi Banu Manta recent dărâmată, în locul căreia se va construi un grup de prăvălii cu un aspect mai civilizat decât a vechei magazii insalubre, ce astăzi nu mai există. La fel se va proceda și cu piața „Puțul lui Crăciun”, de la intersecția Șos. Col. M. Ghika cu Calea Griviței. Mai există o piață în Șos. Crângași, una în Filantropia și un grup de prăvălii în piața Crețeanu. Toate acestea sunt susceptibile de a fi modificate și amenajate. Primăria a construit o mare hală – Hala Grivița – vis-à-vis de Atelierele C.F.R.

Sporturi și distracții. Viața în aer liber a luat în ultima vreme un mare avânt. Conducătorii Primăriei de Verde au înțeles din vreme marele rol ce-l au sporturile în desvoltarea unui popor și au încurajat societățile sportive din cuprinsul sectorului. Astfel, începutul a fost făcut în 1929, când Primăria de Verde a cedat clubului „Venus” – fost de cinci ori campion național la foot-ball, – un teren de circa 30.000 m.p. pe Splaiul Independenței colț cu Str. Știrbey-Vodă, pe care acest club sportiv a amenajat un teren acoperit cu sgură, care permite disputarea jocurilor și pe timp ploios, înconjurat cu tribune și peluze, în care încap un număr de 18.000 spectatori. Aceste tribune vor fi mărite până la capacitatea de 25.000 oameni, fiind după O.N.E.F., cea mai încăpătoare arenă din țară.

În fiecare an s-au acordat subvenții pentru grupările sportive Venus, Belvedere azi A.S.C.A.M (Asociația Sportivă a C.A.M.), care deasemeni posedă o pitorească arenă în Cartierul Grant. Amândouă aceste terenuri au pe lângă ele terenuri de tennis, care aparțin Soc. Doherty, Politechnica, Ascam. În vecinătatea fostei arene de foot-ball Romcomit – în locul căreia se ridică acum Facultatea de Drept din cadrul Cetăței Universitare – se găsesc și terenurile de tennis ale Asoc. Sportive „Sportul Studențesc”. O altă mare arenă se construește în prezent de către Asoc. Sportivă C.F.R. pe terenul propriu din Șos. Giulești.

Pe lângă desvoltarea pe care au luat-o sporturile trebue să constatăm că și celelalte distracțiuni publice, cum ar fi: cinematografele, teatrele, grădinile de vară, restaurantele, sălile de dans etc. nu s-au lăsat mai prejos. În sector se găsesc 11 săli de cinematograf, dintre care unele foarte frumoase ca aspect și instalație. Sunt trei săli de teatru, nenumărate grădini de vară și restaurante – atât de căutate de bucureșteni – fie în centrul sectorului, unde găsim elegantul „Splendid-Parc”, fie la periferie, unde tarafuri de lăutari înveselesc populația.