Pagini

Grădina din Giverny cuprinde două lumi: cea a florilor și cea a apei. Cea a florilor, după care se ascund casa de locuit și atelierele pictorului, se lățește coborând în pantă ușoară spre un drum despărțitor. Dincolo e lumea apei.

Aleea centrală împarte curtea în două dreptunghiuri, tăiate la rândul lor de cărări înguste, ce îngăduie cu greu mișcarea între rondurile de flori, sădite cu generozitate, în grupuri asortate sau contrastante. Formează coruri, să le spunem, care-și răspund, se amestecă, se echilibrează precum vocile dintr-un oratoriu. Aflăm acolo basuri de violet tenebros, contralte de stacojiu, candide soprane de alb și bleu pal, acompaniind alămurile sau aurăriile de gălbenele și floarea soarelui. Toate aceste coruri sunt îndesate, încât, de-ar fi despărțite și distanțate, plantele înghesuite în fiecare ar ajunge pentru înveselirea multor grădini mai spațioase. Din masivele alternante, combinate, calculate de...

Veneția. În 1908, Monet s-a desprins de lucrările lui meditate îndelung, mereu revizuite, lăsându-le cum erau, pentru a le putea relua mai bine la întoarcere, și a plecat spre Veneția.

Potrivit lui Octave Mirbeau, care a scris pentru expoziția deschisă în 1912 la galeria Bernheim-Jeune una din vibrantele lui prefețe, de magnifică exagerare, al căror secret îl avea, Monet ar fi spus cândva: «Veneția... nu... nu... nu voi merge la Veneția.»

Lucru care îi permite scriitorului să dezvolte un paradox amuzant, în care banalitățile pe care Veneția le-a născut în literatură, pictură și poezie sunt executate fără milă. Dar ce-i mai dificil, odată spuse acestea, e să explici de ce totuși Monet a mers la Veneția. Așa că Octave Mirbeau n-a explicat, ci s-a mulțumit să afirme că pictorul a avut la fel de multă dreptate să se ducă, precum...

În Evul Mediu normanzii ajunseseră până în Labrador și Scoția Nouă, dar descoperirile lor s-au pierdut în întunericul timpului. Se formaseră numai legende asupra Insulelor de la Apus. Se povestea că pescari, luându-se după balene, ar fi ajuns până la Terra Nouă. Dar nimic pozitiv despre continentul Americii până în 1492. Întreaga glorie e a lui Cristofor Columb. Născut în Genova, fiul unui țesător, avea puțină instrucție, pe care și-a mai completat-o în urmă. În 1473 îl găsim la Lisabona, unde se ocupa cu cartografia și studia geografia, astronomia și geometria. A întreprins multe călătorii – în Feroe a auzit poate de expedițiile scandinave spre apus. Portugalia nu i-a dat mijloace a întreprinde călătoria ce medita. De aceea, în 1486, el se duce în Spania. Pe acele timpuri domnea în știință ideea că distanța intre insulele Canare și Asia e...

Portugalia era izolată de restul Europei prin regatul Spaniei. Nu mai avea nicio nădejde de a-și mări teritoriul și toată activitatea sa se mărgini în Evul Mediu în luptele cu musulmanii sau în certele lăuntrice dintre regi și cler. În 1385 ajunge la tron o dinastie nouă, care numără câțiva principi inteligenți și activi. În o sută de ani, acești principi au întemeiat un imperiu cum nu se mai văzuse până atunci, făcând o mulțime de descoperiri. Dar prin aceasta s-a făcut un mare bine și omenirii – știința tradițională, știința care se întemeia numai pe cărți, își pierdu autoritatea înaintea științei care se întemeiază pe fapte.

Marina portugheză începuse a se dezvolta către sfârșitul veacului XIII. În secolul următor, flotele Portugaliei sunt însemnate; cu toate acestea sunt încă departe de iscusiții marinari din Dieppe, din Majorca și Genova. Portugalia...