Pagini

Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare. Este cufundată în razele solare și rareori văzută cu ochiul liber și aceasta numai seara după apus sau dimineața înainte de răsărit. Descrie în jurul Soarelui o elipsă foarte turtită în 88 de zile și se mișcă mai repede decât toate celelalte planete. Prezintă faze, n-are atmosferă și este stâncoasă ca și Luna. Are culoarea galben arămiu. Diametrul lui Mercur este aproape 4720 km (volumul este de 23 ori mai mic decât al Pă­mântului). Durata de rotație în jurul axei sale este de 88 zile, egală cu durata de miș­care în jurul Soarelui. De aceea Mercur pre­zintă aceeași emisferă în fața Soarelui. A­ceastă emisferă are o temperatură peste 400°, iar cea opusă este obscură și foarte rece.

Venus este la 0,7 din depărtarea Soarelui de Pământ. Descrie în jurul Soarelui o elipsă...

Constelații. Observatorii, din timpurile cele mai vechi, ca să deosebească stelele între ele, le-au împărțit în mai multe grupe numite constelații și le-au dat numiri, de cele mai multe ori fantastice, de eroi, obiecte, animale etc. Aceste numiri s-au păstrat și azi după cum erau la greci. Vom considera cele mai importante constelații care se pot vedea la noi.

Ursa Mare sau Carul Mare este prima constelație pe care trebuie să o cunoaștem. Ea se compune din șapte stele – α, β, γ, δ, ε, ζ, η, care rămân totdeauna deasupra orizon­tului. Patru din aceste stele (α, β, γ, δ) formează un trapez (roatele carului sau corpul ursoaicei), celelalte trei formează o linie frântă (oiștea carului sau coada ursoaicei). Foarte aproape de steaua a doua de la coadă, ζ, se află o stea mică de magnitu­dinea a șasea, numită...

Am luat direcția către miazănoapte, lăsând în dreapta coastele Anatoliei. Briza s-a oprit o oră după răsăritul soarelui, am continuat vâslind. Lipsa vântului a ținut întreaga zi. Apusul s-a arătat rece și roșu, fără alte efecte de lumină. De cealaltă parte orizontul era cenușiu, marea de plumb și fără păsări; țărmurile îndepărtate păreau azurii, dar fără strălucire. Crepusculul a durat puțin și s-a prefăcut subit în noapte. La orele nouă vântul s-a ridicat dinspre răsărit și am pornit la drum. În ziua de 13, la reîntoarcerea zorilor, ne găseam lângă coasta Europei, în apropierea portului San Stefano, un țărm plat și nud. Se împlineau aproape două luni de când părăsisem capitala popoarelor civilizate și mă pregăteam să intru în capitala popoarelor barbare. Câte nu văzusem într-un timp atât de scurt! Cât de mult mă îmbătrâniseră aceste două luni!

La șase...

Sosire. Spre 3 și jumătate suntem în deșert, aproape de locul unde se ridică cele trei piramide. Îmi pierd răbdarea și pornesc în galop... Maxime, două minute mai târziu, mă imită. Cursă strașnică – îmi scapă strigăte – urcăm val-vârtej până la Sfinx. La început arabii noștri ne urmau zbierând „Sfinx, Sfinx, oh-oh-oh” – creștea, creștea și ieșea din pământ, un câine ridicându-se în picioare.

Priveliștea Sfinxului – Abu el-Hul („părinte al groazei”).  Nisipul, piramidele, Sfinxul, toate gri și înecate într-un trandafiriu grozav; cerul e albastru tot; vulturii se rotesc plutind încet în jurul piramidelor; ne oprim în fața Sfinxului – privirea îi e înfricoșătoare. Maxime e foarte palid; mi-e teamă să nu-mi pierd capul, încerc să-mi controlez emoțiile. Plecăm în viteză maximă, înnebuniți, entuziasmați în mijlocul blocurilor de piatră. Facem ocolul piramidelor, la pas. – Bagajele întârzie să ajungă...

Ceaiul verde, astăzi atât de răspândit în Japonia, a fost introdus acolo odată cu învățătura lui Buddha. Știut este că budismul își are originile în India, de unde a trecut în China, Coreea și apoi în Japonia. Suveranii imperiului nipon au trimis învățați în China pentru a studia doctrina budistă; acești înalți demnitari și preoți, întorcându-se în patria lor, au introdus băutura ceaiului verde și semințele acestei plante, pe care au cultivat-o și în țara lor.

Ceaiul a fost privit la început ca o băutură sacră. Scriitorii japonezi povestesc că, în 729 AD, împăratul Shomu a convocat în palatul său o sută de preoți pentru a îndeplini Gyo-cha, ceremonia ceaiului verde.

Cu mult înainte de a fi introdusă în Japonia, această băutură era privită în China ca un medicament. Autorul chinez Lu Yu scrie: „Când cineva este însetat, respiră greu...