Istorie: descoperirile spaniolilor

În Evul Mediu normanzii ajunseseră până în Labrador și Scoția Nouă, dar descoperirile lor s-au pierdut în întunericul timpului. Se formaseră numai legende asupra Insulelor de la Apus. Se povestea că pescari, luându-se după balene, ar fi ajuns până la Terra Nouă. Dar nimic pozitiv despre continentul Americii până în 1492. Întreaga glorie e a lui Cristofor Columb. Născut în Genova, fiul unui țesător, avea puțină instrucție, pe care și-a mai completat-o în urmă. În 1473 îl găsim la Lisabona, unde se ocupa cu cartografia și studia geografia, astronomia și geometria. A întreprins multe călătorii – în Feroe a auzit poate de expedițiile scandinave spre apus. Portugalia nu i-a dat mijloace a întreprinde călătoria ce medita. De aceea, în 1486, el se duce în Spania. Pe acele timpuri domnea în știință ideea că distanța intre insulele Canare și Asia e numai o treime din circumferința globului. Toscanelli din Florența expusese teoria navigării către vest și arătase distanța scurtă dintre Spania și India. Fiindcă pământul e rotund, zicea el, cine călătorește spre apus ajunge numaidecât la țara aromatelor, care se numește azi Orientul.

Columb, prin urmare, n-a inventat nimic; ideea era foarte răspândită, familiară geografilor și multora dintre navigatori. Dar meritul cel mare al său este că a îndrăznit a pune ideea în lucrare. L-a mai ajutat și norocul: a dat peste o lume despre care nu avea nicio idee.

Nu izbutise deci nimic în Portugalia, dar era greu de izbutit și în Spania. Când lupta decisivă cu maurii s-a sfârșit, spre marea glorie a Spaniei, când cetatea Grenada, ultima stăpânită de către necredincioși, a fost cuprinsă (1492), atunci Ferdinand și Isabela i-au dat lui Columb mijloacele de a-și întreprinde călătoria. În 3 august el plecă din portul Palos, zăbovește mult timp la insulele Canare, pleacă de aice la 9 septembrie și după treizeci și trei de zile dă de pământ, la insula Guanahani. După aceasta, el mai descoperă St. Domingo, Spaniola, Cuba și se întoarce în Europa.

Curând după aceea, Columb plecă din nou în insulele descoperite, cu o mulțime de meșteri, spre a întemeia o colonie, care nu a izbutit. Coloniștii îi apăsau cumplit pe indigeni și aceștia se revoltau.

În a treia călătorie lucrurile merg și mai rău. Columb era un explorator de geniu, dar prost administrator. Coloniștii se plânseră regelui și atunci Bobadilla a fost trimis să cerceteze lucrurile. Acesta confiscă toate averile și posesiunile lui Columb și-l trimise în fiare în Spania. Suveranii au rămas indignați de această tractare neumană și au căutat să împace pe Columb, dar nu i au mai lăsat titlurile de vice-rege și drepturile prevăzute în contractul din 1492. Îi dară însă mijloace să întreprindă o nouă călătorie, care nu a avut rezultat. El muri în 1506, fără să știe că a descoperit o Lume Nouă – întotdeauna crezuse că a ajuns la coasta răsăriteană a Indiei. De aceea pământurile descoperite au să fie numite multă vreme Indiile Occidentale.

Urmașii lui Columb nu au fost mai capabili decât el. Guvernul spaniol căuta aur, dar voia să convertească pe indigeni și să-i menajeze; de aceea permitea a se aduce sclavi negri. Se dară deci ordine să se lase vechilor locuitori oarecare drepturi. Munca lor trebuia plătită, dar Lumea Nouă era departe și ordinele regale rămâneau numai pe hârtie. Indigenii fură siliți să muncească la mine, muncă grea pentru constituția lor delicată; mureau cu miile. De aceea au fost aduși voinicii negri. Indigenii fură împărțiți pe la coloniști, cari erau obligați a se îngriji de ei. Vai de îngrijire! Degeaba au fost măsuri luate în favoarea lor.

Magellan, născut la Oporto, a intrat în serviciul Spaniei. El fu însărcinat să găsească spre apus un drum către Indii, pentru ca să izgonească pe portughezi din Moluce. A plecat în 25 septembrie 1519 cu cinci corăbii și, după șapte luni de călătorie, a descoperit strâmtoarea care poartă numele său. O lună întreagă s-a chinuit să o poată trece, în oceanul pe care el l-a numit Pacific. În 16 martie 1521, ajunse la Filipine. Peste o lună fu ucis de către indigeni. Numai o corabie cu 18 oameni s-a întors în Spania, pe la Capul Bunei Speranțe, după o călătorie de trei ani (16 septembrie 1522). Călătoria lui Magellan a dovedit existența Americii ca un continent deosebit.

Nu se poate determina originea centrele indigene de populație. Poate că sunt veniți din Asia, dar se poate susținea și că sunt asemănări cu vechii locuitori ai Europei. Valea fluviului Mississippi e plină de movile de dimensiuni colosale și cu forme curioase. Sunt peste zece mii numai în statul Ohio, făcute cu o regularitate geometrică. S-au găsit urme de olărie dezvoltată și arme de piatră, deși cunoșteau și exploatau minele de aramă. În unele s-au găsit și obiecte de fabricație modernă. În sud-vestul Statelor Unite sunt o mulțime de ruine de cetăți, fortificații, figuri zugrăvite și sculptate. Dovadă că aice au trăit populațiuni numeroase, active și inteligente.

Platourile din America Centrală sunt acoperite de monumente, multe ruinate când au invadat spaniolii. La invazie, erau grupuri de popoare civilizate: Aztecii în Mexico și Maya în America Centrală, Muyscas în Columbia, Aymaras în Bolivia și Quiquas în Peru și Ecuator. Încolo sălbateci nomazi și semi-sălbateci. Marii cuceritori din veacul XVI au cunoscut numai pe cei civilizați. Nenorocire că aceste civilizațiuni s-au risipit repede în fața cuceririi și n-am apucat a le cunoaște bine. Năvălitorii le-au distrus, pentru că aveau arme de fier, praf de pușcă și cai. Exterminate și popoarele și civilizațiile.