București: străzi și parcuri, 1898

Centrele de azi mai principale. – Ca și în vechime, centrul de activitate și mișcare comercială din București azi e tot în părțile dintre bisericuța lui Bucur și Piața Sf. Gheorghe. Aci e centrul legăturilor sale cu provincia.

Din piața Sf. Gheorghe, se desface, în primul rând, str. Lipscani, care se întretae și se leagă cu stradele Șelari, Smârdan, Carol I, cele mai frecuentate strade, cu cele mai frumoase magazinuri de manufactură, de articole de modă și lux, de îmbrăcăminte și încălțăminte. Una în alta vin apoi stradele: Doamnei, Decebal, Covaci, Gabroveni, Bărăției și Colțea, de asemenea mult frecuentate. E cuartierul marelui comerciu, al caselor de comision, al caselor de bancă și al zarafiilor, al depozitelor mari de manufactură și coloniale.

Tot din piața Sf. Gheorghe, se desface una din cele mai lungi, plină de activitate și mai în fierbere stradă din București. E vorba de calea Moșilor, peste 3 kil. de lungă, care duce la Obor, centrul comerciului de grâne și cereale. Prin șoseaua Mihaiu-Bravul, în care se termină calea Moșilor, e stabilită comunicația Bucureștilor cu Brăila, prin șoseaua județeană.

Strada Lipscani se leagă îndată cu calea Victoriei, frumoasă și plină de viață, centrul activităței și al mișcărei. Totul e concentrat aci: magazinuri frumoase, luxoase și bogate de tot soiul; hotelurile, restaurantele și localurile de consumație de primul rang; mare arteră de viață de capitală din Occident, calea Victoriei e punctul de gravitate al Bucureștilor. Imediat, din aceasta ramură de viață intrăm în frumoasa șosea Kiseleff, un fel de Champs-Élysées din Paris sau Prater din Viena al capitalei Regatului. E locul de recreație al Bucureștenilor. Cu șoseaua Kiseleff se termină, în partea aceasta (N.), București și imediat dăm în șoseaua Națională, care duce la Ploești.

Din calea Victoriei se desface înspre N.-V. calea Griviței, care duce la gara de Nord și care e în legătură cu șoselele înspre Pitești și Târgoviște. Pe calea Griviței se află depozite însemnate de var, ciment, cărămizi, marmoră etc., precum și depozite principale de cherestea.

Nu departe de strada Lipscani, prin stradele Covaci și Smârdan, e calea Rahovei, pe malul drept al Dâmboviței, cuartier foarte activ. Palatul de Justiție, cu toate instanțele judecătorești, se află în această stradă care duce la Alexandria (S.-V.) prin o șosea județeană.

Calea Șerban-Vodă, care duce la Giurgiu, și calea Văcărești, care comunică cu Oltenița (S.-E), sunt de asemenea centre principale și populate.

Vine apoi piața Sf. Anton, cu halele, cu magaziile și cu furnicarul ei pitoresc și permanent, de cum se face ziuă și până în adâncul nopței. Hrana Bucureștilor e concentrată aci; cele necesare traiului se aduc și se desfac aci pe toata întinderea capitalei.

Din piața Sf. Gheorghe dăm apoi în strada Colței, unde se află spitalul cu același nume, în stradele Teilor, Polonă și în calea Dorobanților, strade principale, populate.

Calea Dudești, între calea Moșitor și calea Văcărești, cuartier sărac și locuit în mare parte de Evrei, de asemenea și calea 13 Septembrie sunt unele din cele mai lungi artere de comunicație din București. Aceasta e mai mult locuită de populația muncitoare și de mahalagii. E cartierul militar; arsenalul și cazarmele principale din București sunt în această parte.

O stradă lungă, aproape de 4 kil., e și strada Traian, care începe din calea Văcărești, pe țărmul stâng al Dâmboviței, și după ce tae calea Dudești, calea Călărașilor, Bulevardele Protopopescu și Ferdinand, dă în calea Moșilor. În fine, o altă stradă, lungă de 2½ kil., e strada Romană, care începe din calea Victoriei și se termină în calea Moșilor.

O importanță cu totul deosebită, din mai multe puncte de vedere, au cheiurile Dâmboviței, cari tae colorile de Verde, Roșu și Albastru. Într-un viitor apropiat aceste părți vor lua o dezvoltare însemnată în mersul vieței bucureștene.

Bulevardele – aceste artere de aer și purificare, cum se pronunță un cunoscut higienist francez – marile bulevarde sunt demne a nu fi trecute cu vederea. Ele ating și tae toate colorile din București, exceptând coloarea de Albastru. Din parcul reședinței princiare de la Cotroceni pornește bulevardul Independenței și de la podul peste Dâmbovița ia numele de bulevardul Elisabeta; din calea Victoriei continuă sub numele de bulevardul Academiei; iar de la strada Colței ia numele de bulevardul Carol I și, în dreptul elipsei a II-a, se desparte în două ramuri, cu care se închee la extremitatea orașului; una poartă numele bulevardul Ferdinand, alta bulevardul Pake-Protopopescu, după numele răposatului primar care l-a creat.

De asemenea mai însemnăm: bulevardul Maria, terminat nu de mult și care trece în dreptul colinei de la Mitropolie, lângă Piața-Mare și lângă Spitalul Brâncovenesc. Bulevardul Neatârnărei înspre V., care pornește din întretăietura căei Rahova și cheiul drept al Dâmboviței. Bulevardul Colței (neterminat) pornește din piața Sfântului Gheorghe și răspunde la șoseaua Kiseleff; acest bulevard va fi în curând unul din cele mai frumoase și sănătoase cuartiere din București. Expropierile pentru bulevardul Colței au costat comuna suma de peste patru milioane lei.

Mai însemnăm bulevardele: Municipal (pe o distanță de 2 kil.), Nordului, Dosul-Gărei, Domniței, Tăbăcari (care duce la Abatoriu), Schitul-Măgureanu, etc.

Parcurile Bucureștiului. Câmpia Filaretului, azi Câmpul Libertății, făcea odată mulțumirile sufletești ale Mitropolitului Filaret. Aci se ridica deasupra unei sorginte răcoroase, ce curge de sub deal, un chioșc. Acest edificiu era prețios prin originalitatea stilului său; dar ceea ce îi da o valoare artistică erau coloanele de subt arcadele ce decorau fântâna. Sculptate cu o mare fineță, armonioase în liniile lor, erau lucrate în stil bizantin cu arabescuri și strungării curioase. Filaretul era și este încă locul de petrecere al poporului în zilele de serbători. Arnăuții din curțile boerești făceau aci exerciții de călărie. Acum însă locul a pierdut mult din frumusețea sa și e mult mai puțin căutat. De altmintreli și chioșc și alte înfrumusețări au dispărut cu desăvârșire. Administrația comunală din 1894 și-a îndreptat din nou privirile asupra acestui loc atât de iubit altădată de Bucureșteni și în acest scop a decis să asaneze prin plantațiuni Câmpia Libertăței și să înființeze un parc rustic municipal. Epitropia Așezămintelor Brâncovenești a hotărât a zidi aci un mare spital.

Înființarea grădinelor publice datează din timpul generalului Kiseleff, deplin împuternicitul împăratului rusesc pentru țările române în anul 1831. Prin Regulamentul Organic, pentru îmbunătățirea orașului București, la art. 34 se statornicește a se înființa trei piețe pentru preumblarea publicului, din care una la capul Podului Mogoșoaiei. Cam atunci (1837) s-a început cu facerea șoselei de preumblare de pe acest loc și s-au plantat aleele cu copaci de tei, începând de la barieră până la rondul al III-lea, aproape de Băneasa. Cu formarea grădinei pe amândouă părți ale șoselei s-a început sub Domnitorul Gheorghe Bibescu și, după abdicarea lui, s-a continuat cu lucrările în timpul Domnitorului Barbu Știrbei, care a desfășurat o activitate mare pentru prosperitatea capitalei. Un grădinar peizagist cu mult gust și pricepere, C. Meyer, chemat în țară, a fost însărcinat cu alcătuirea planului și direcțiunea lucrărilor, cari s-au terminat în 1851. Șoseaua, frumoasă prin întinderea ei și plantațiunea sa variată, prevăzută cu plăcute alee umbrite de tei, dă privitorului cel mai încântător aspect. De la capătul Calei Victoriei și până la păduricea de la Băneasa, e lungă de aproape 6 kil. Șoseaua Kiseleff, bine îngrijită, este locul de predilecțiune al Bucureștenilor. De o parte este un parc frumos și un bufet, construit în stil românesc. De amândouă marginile sunt alee deosebite pentru pedeștri, călăreți și cicliști; de-a lungul șoselei, într-o parte și în alta, sunt clădite vile, locuințe de vară a multor proprietari din centrul orașului. La rondul întâi se află un basin mare de metal cu țâșnitoare de apă.

Al doilea parc făcut de Meyer este cel de la Cișmegiu. În mijlocul orașului se afla o baltă mocirloasă, cu izvoare subterane, cari nu secau niciodată. Trestie și papură creștea în ea și servea de adăpost rațelor sălbatice. Pentru înlesnirea circulației, de la o parte la cealaltă a bălții erau construite niște podiște de scânduri, prinse pe taraci bătuți în lac. O astfel de baltă era un focar de infecțiune în mijlocul orașului și Domnitorul Bibescu numi o comisiune pentru expropriarea locurilor ce erau în jurul acestei bălți precum și pentru secarea ei. Comisiunea în lucrările ei a dovedit că balta, cu locurile ce o înconjoară, e loc domnesc, afară de locul numit Fântâna-Boului, care aparținea bisericei Sărindar. Acea comisie a decis ca sfatul orășenesc să ia numaidecât în stăpânire locul bălții și celelalte locuri slobode. Venind Domnitorul Știrbei, se hotărî să-l prefacă în parc. Mai întâi s-a săpat heleșteul pe o suprafață de peste un hectar. S-a făcut apoi un canal cam de 2 kil. lungime, legat cu Dâmbovița, destinat pentru împrospătarea apei din lac. Cișmegiul ocupă primul loc între grădinile orașului, atât prin frumusețea lui cât și prin mărimea lui. Variațiunea arborilor, colina din mijlocul grădinei, modul de grupare al arborilor, gazoanele frumos îngrijite și, în fine, lacul, constitue un tot foarte plăcut. E iluminată cu electricitate. Iarna, pe lacul Cișmegiului, își dau întâlnire amatorii de patinat. În Grădina Cișmegiului se dau de obicei serbări populare pentru diferite scopuri filantropice. În 1894 a avut loc aci Exposiția Cooperatorilor.

Parcul de la Cotroceni, ale cărui prime plantațiuni se datoresc tot Domnitorului Știrbei, s-a mărit de atunci mult, așa că astăzi ocupă o suprafață de vreo 20 hectare. E situat pe un platou de unde vederea spre oraș e cât se poate de plăcută. Palatul de la Cotroceni, clădit din nou pe temeliile chiliilor călugărești, cari încongiurau biserica din curtea vechei mănăstiri, servește astăzi drept reședință A.S.R. Principelui Ferdinand. Alături se află Institutul de Botanică și Grădina. Prin răscumpărarea și dărâmarea caselor cari înconjurau Palatul regal din Capitală s-a creat, în fața Palatului, o grădină destul de spațioasă...