Pagini

Caracterul ei fizic. Se povestea că Pallas Athena ieșise gata înarmată din creierul lui Zeus și că la nașterea ei natura întreagă se zguduise. «Zeus, cel dibaci la sfat, cântă un imn homeric, o născu din capul său venerabil, acoperită toată cu arme războinice, cu arme daurite și strălucitoare. La această vedere, toți zeii fură cuprinși de uimire și de respect. Deodată ea s-avântă repede din capul zeului purtător de egidă, învârtind în mână o lance de oțel. Marele Olimp se zgudui adânc de acel aprig avânt al zeiței cu ochii scânteietori: pământul răsună grozav, marea se clăti și valurile-i întunecate se ridicară. Pe cer fiul cel strălucit al lui Hyperion își opri în loc telegarii cei sprinteni la picior, până ce fecioara Pallas Athena luă armele divine de pe umerii ei nemuritori.» Născută cu armele în mâini, Athena era...

Ulysse (numit de greci Odysseus) era fiul lui Laerte, rege din Itaca, una din insulele ionice, și al Anticleei, fiica lui Autolycos (viclean și hoț ca și tatăl său, Hermes). Soția sa fu pioasa Penelopa, fiica lui Icarios. El personifică geniul grec cu toate calitățile și defectele sale: prefăcut și viclean, dar ager și elocvent, Ulysse aduse în războiul troian mari servicii grecilor prin dibăcia în negocieri și prin curajul său în momente critice. La întoarcere, în lunga-i rătăcire pe mare, el trecu prin un șir de pățanii minunate, care l-au făcut nemuritor. Acele întâmplări se află povestite cu de-amănuntul în Odyssea și le enumerăm pe scurt mai la vale. 

Ciconii și lotophagii. – Ulysse, «bărbatul cel foarte iscusit, care rătăci mult timp pe mare și care văzu numeroase cetăți și cunoscu datini de felurite popoare», plecând cu mai mulți...

Colosseumul, Roma. Ruina gigantică, cunoscută originar sub numele de Amfiteatrul Flavian, e relicva magnifică a Romei antice. Început de Vespasian în anul 72 d.Chr., a fost inaugurat de Titus în anul 80 d.Chr. și completat ulterior de Domițian. Ca loc de desfășurare pentru jocurile publice timp de aproape patru sute de ani, a fost scena luptelor între gladiatori și a persecuției martirilor creștini. După triumful creștinismului, a căzut în uitare și a suferit  distrugeri, fiind folosit drept carieră pentru construcția noilor edificii. În cele din urmă, în 1750, Benedict al XIV-lea l-a salvat dedicându-l memoriei martirilor – o cruce în mijlocul amfiteatrului era vizitată de cei pioși. Colosseumul e imaginea izbitoare a Romei însăși, decăzută, dar măreață, pe jumătate cenușie și pe jumătate verde, o mare tragedie în piatră. A fost construit pentru a găzdui zeci de mii de spectatori...

Regiunea dimprejurul Capitalei belgiene se desface fumurie.  Vederea Turnului Palatului de justiție domină frontul de case. Locuința flamandă păstrează chiar supt ploaie o bucurie de coloare și o simpatică tinereță — de fapt foburgurile care adaugă ce trebue până la aproape un milion celor 180.000 de locuitori ai centrului datează din cursul secolului independenței belgiene. Pe alocuri legătura cărămizilor mărunte fără tencuială face ca un singur bloc.

Din Laeken nu se văd decât casele muncitorești din margine. Castelul fără stăpână își ascunde cernita discreție. Numai parcul la marginea canalului își ridică dantela copacilor goi cu păinjeniș de frunze, lângă biserica al cărei puternic turn se subțiază în multele vârfuri subțiri.

Apoi, totul se pierde în negru de fabrici scăldat în ceață, în iad de muncă. Topitorii, «poelerii». Ici și colo capitalismul își are castelul ca în marginea Parisului.

Sămănături îngrijit mărginite aruncă apoi...