Pagini

Atacul celor 47 de ronini

Asano, seniorul de Ako, în timp ce se afla la Yedo, la curtea shogunului, a fost împuternicit să organizeze una dintre cele mai mari ceremonii oficiale din acele vremuri, și anume primirea și onorarea unui trimis al mikado-ului. Asano însă nu era prea priceput în astfel de chestiuni, îndatoririle de războinic îi erau lui familiare. În consecință, s-a sfătuit cu un alt nobil, pe nume Kira, ale cărui cunoștințe vaste în privința ceremoniilor și a etichetei de la curte îi erau egalate doar de răutatea caracterului. Supărat pe cinstitul Asano, care a omis să-l răsplătească pentru informațiile împărtășite cu reticență, l-a luat în derâdere drept un bădăran de la țară nedemn de a fi considerat daimyo. În sfârșit, a mers până într-acolo încât i-a poruncit lui Asano să se aplece și să-i încheie încălțămintea. Asano, oricât de răbdător, nu a...

Vincent van Gogh, de Paul Gauguin

De mult timp îmi doresc să scriu despre van Gogh și o voi face cu siguranță într-o bună zi, când voi fi în stare; acum povestesc despre el, mai bine zis despre noi doi, doar câteva lucruri care să pună capăt erorilor răspândite în unele cercuri.

Întâmplarea a făcut ca, de-a lungul vieții mele, mai mulți dintre cei care m-au cunoscut și au dialogat cu mine să fi înnebunit.

Cei doi frați van Gogh se află în situația asta, iar unii, cu intenții rele, alții din naivitate, m-au considerat cauza nebuniei lor. Poți avea influență mai multă sau mai puțină asupra prietenilor, cu siguranță, dar până la a le provoca nebunia e distanță mare. Mult timp după ce s-a petrecut catastrofa, Vincent mi-a scris din sanatoriul unde era îngrijit. Îmi spunea:

„Ce fericire să fii la Paris. Acolo se află...

Palazzo Rezzonico

O înviere a secolului al XVIII-lea se încearcă în cele trei rânduri de înalte camere luminoase, de o așa de armonioasă împărțire, cu săli de recepții de care ar fi putut fi gelos Ludovic al XIV-lea, ale Palatului Rezzonico.

Frescele lui Tiepolo, de o nesfârșită îmbielșugare în răspândirea unor alegorii cărora știe să le dea vieață și mișcare, pe urmele înaintașilor, tot așa de meșteri în umplerea spațiilor, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, sunt pretutindeni pe plafoane, unele extraordinar de vii în colori, altele de o tehnică nouă și curioasă, revărsându-se și pe ziduri. O altă frescă acopere încă păretele din fund al unei încăperi de dormit: acolo, secolul al XVIII-lea a ieșit din abstracțiile franceze și-și caută subiectul în chiar vieața de toate zilele, prinsă aici în petrecerile, în mummeriile sale, care continuau, rafinându-se, în ciuda decăderii politice...

Rijksmuseum

În scânteiere de lumini și păinjeniș de vase răsare perspectiva Amsterdamului, adevărata capitală a Olandei sau, mai bine, nu a acestei Olande europene, de un așa de interesant trecut, în viață și acuma, ci a unui mare Imperiu, în care, acolo departe-n fundul Mărilor, Sultani malaezi, cu turbanul prins în copci de pietre scumpe, se înclină înaintea chipului senin al reginei Wilhelmina.

Acum seara, o altă viață se simte în străzile largi, bogat luminate, frumosul Teatru desfăcându-se ca într-o strălucitoare aureolă. Nenumărate velocipede, care par să fie și mai multe decât în Belgia, un fel de completare metalică a omului de ambe sexe, căruia nu-i pasă în lunecarea lui de cei care n-au decât cele două picioare, se înșiră, se întrec și se încrucișează alături de automobile care se opresc la milimetru și de tramvaie care merg drept înainte fără...

Călătoriile lui Herodot

Herodot s-a născut la 484 a.Hr. în Halicarnasos, un oraș din Asia mică. Familia îi era avută. Aceste împrejurări și întinsele legături comerciale pe care le avea a făcut posibil ca să-și realizeze dorințele de a călători. În epoca lui părerile despre forma pământului erau deosebite în Grecia; școala lui Pytagora a început pentru întâia dată a vădi că pământul se aseamănă unei sfere. Herodot însă n-a luat parte la aceste discuțiuni; el și-a părăsit patria pentru a cerceta cu cea mai mare atențiune acele ținuturi, despre care contimporanii săi auziseră, dar nu le cunoșteau pe baza datelor autentice.

În etate de douăzeci de ani, la anul 464, a părăsit orașul Halicarnasos. După cea mai mare probabilitate drumul și l-a început cu Egiptul, unde a cercetat orașele Memphis, Heliopolis și Thebe. Cu ocaziunea aceasta exploratorul face observări folositoare și potrivite...

Periplul lui Hannon

După cum mărturisește istoria, cel mai vechi explorator a fost Hannon, care fusese însărcinat de senatul din Cartagena de a înființa unele colonii în ținuturile apusene ale Africei. Călătoriile și le-a scris în limba punică, care traducându-se în limba greacă, au apărut sub numele de Hannon Periplus. Despre timpul când a trăit acest explorator, istoricii au păreri deosebite, dar cu toate acestea probabil că prin anii 505 a.Hr. a cutreierat ținuturile apusene ale Africei.

Hannon a părăsit Cartagena cu șasezeci de corăbii, mânate fiecare de câte cincizeci de vâslași, ducând cu sine treizeci de mii de oameni, aprovizionați cu toate cele necesare pentru călătoria cea lungă. Acești emigranți, numiți cu tot dreptul astfel, au fost duși de către Hannon cu scopul impopularii orașelor pe care avea să le întemeieze în Estul Libiei din Africa.

Flota a plutit norocos printre...