Astronomie: descrierea planetelor

Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare. Este cufundată în razele solare și rareori văzută cu ochiul liber și aceasta numai seara după apus sau dimineața înainte de răsărit. Descrie în jurul Soarelui o elipsă foarte turtită în 88 de zile și se mișcă mai repede decât toate celelalte planete. Prezintă faze, n-are atmosferă și este stâncoasă ca și Luna. Are culoarea galben arămiu. Diametrul lui Mercur este aproape 4720 km (volumul este de 23 ori mai mic decât al Pă­mântului). Durata de rotație în jurul axei sale este de 88 zile, egală cu durata de miș­care în jurul Soarelui. De aceea Mercur pre­zintă aceeași emisferă în fața Soarelui. A­ceastă emisferă are o temperatură peste 400°, iar cea opusă este obscură și foarte rece.

Venus este la 0,7 din depărtarea Soarelui de Pământ. Descrie în jurul Soarelui o elipsă în 225 zile. Când trece între Pământ și Soare ajunge să fie cea mai apropiată de Pământ dintre planetele mari. Volumul său este 0,9 din al Pământului. Ecuatorul pământesc are 40.000 km aproape, iar al lui Venus 38.620 km. Este cel mai strălucitor dintre toate astrele, de aceea se vede și ziua, după apus și înainte de răsăritul Soarelui, când se nu­mește Luceafărul de seară și Lu­ceafărul de dimineață. Puterea reflectoare (albedo) este mare (aproape 0,7, a zăpezii 0,75) și arată că Venus este înconjurat de o atmosferă densă, care ascunde de­taliile suprafeței sale. Aceasta îi dă planetei un aspect strălucitor.

Sunt condensări întunecoase în atmosfera lui Venus. Este o pătură subțire în partea înaltă a atmo­sferei foarte strălucitoare, sub care este o atmosferă groasă, foarte densă și gălbuie. Este compusă mai mult din gaz carbonic (cum era poate aceea a Pământului în era primară). Temperatura lui Venus este aproape de 50°. Nu se știe exact durata de rotație în jurul axei sale. Unii cred că este egală cu durata de mișcare în jurul Soarelui, 225 zile; alții de 24 ore; e mai sigură cea de 225 zile.

Marte. Depărtarea este 1,5 din a Soa­relui de Pământ (aproape 228 milioane km). Descrie în jurul Soarelui în 687 zile o elipsă mai turtită decât cea a Pământului. Este cea mai bine cunoscută dintre planete. Diametrul ecuatorial este 6870 km (volu­mul este de aproape 7 ori mai mic decât al Pământului). Densitatea sa în raport cu apa este 3,9 (a Pământului 5,5). Se învârtește în jurul axei sale în 24 ore și 37 mi­nute, care este durata zilei pe Marte. Inegalitățile zilelor și nopților de o parte și lun­gimea anotimpurilor sunt mai pronunțate pe Marte decât pe Pământ, căci și anul este de 687 zile.

Cu ochii liberi Marte apare de culoare roșcată, cu pete gri-verzui. Are o atmosferă de densitate mică, puțin încărcată cu vapori de apă, aproape lipsită de oxigen, care nu ascunde solul planetei. La suprafață se disting unele regiuni mai întunecate, altele mai clare. Temperatura variază cu ora zilei și depinde de latitudinea și culoarea locului. Părțile întunecate, numite mări, și care sunt mai mult stepe, absorb mai multă căldură solară. De asemenea regiunile ecuatoriale sunt mai calde decât cele din regiunea polilor. La amiază o parte întunecată are între 10 și 20°, pe când o regiune mai clară din suprafața lui Marte are de la 0° la 10°. Către regiunile se văd calote alburii, atribuite prezenței zăpezii și gheții; dimensiunile lor variază după anotimpurile planetei. Din cauza atmosferei rare, variația temperaturii este mare; coborâtă la –70 în timpul nopții, se ridică la –20° la răsăritul Soarelui, ajunge la 15° la amiază, revine la 0 la crepuscul și apoi scade repede.

Marte are doi sateliți de diametre aproape de 60 km și 30 km. Primul prezintă particularitatea, unică în sistemul solar, că durata sa de mișcare în jurul lui Marte este mai mică decât du­rata de rotație a planetei în jurul axei sale.

Planetele mici au depărtări care variază între 2 și 4 din depărtarea Soarelui de Pământ. Duratele lor de mișcare în jurul Soarelui variază între 3 și 8 ani. Prima, Ceres, a fost descoperită de Piazzi în 1801. Azi se cunosc peste 1200 și numărul lor crește cu ajutorul fotografiei. Ele for­mează o coroană de corpuscule care circulă în jurul Soarelui. Dintre ele planeta Eros, descoperită în 1898, a ajutat la determinarea paralaxei ori­zontale a Soarelui. La anumite opo­ziții ale sale cu Soarele în raport cu Pământul (Pământul între Soare și Eros), a fost aproape de Pământ la 20 milioane km.

Jupiter are depărtarea 5,2 de Soare (aproape 777 mi­lioane km). Este strălucitoare ca Venus și mai strălucitoare ca Sirius, cea mai strălucitoare din toate stelele. Se învârtește în jurul Soarelui în 12 ani pe o elipsă destul de turtită. Este cea mai mare dintre planete și diametrul său este de 11 ori ca al Pământului (volumul de 1341 ori mai mare). Se învârtește în jurul său în aproape 10 ore (de trei ori mai repede ca Pământul) și din cauza aceasta globul său este mult turtit. Se observă că viteza de rotație se micșorează de la ecuator la poli. Aceasta probează că învelișurile exterioare ale lui Jupiter sunt gazoase, iar bandele întunecate paralele cu ecuatorul sunt vapori condensați.

În emisferul austral se observă două pete mari, una roșie (semnalată de Cassini în 1667, lungă de 50.000 km, largă de 10.000 km), a cărei culoare variază; alta de culoare cenușie (studiată din 1901) mai joasă și cu mișcare mai repede decât cea roșie. Pe timpul unei întâlniri, cea roșie a trecut pe deasupra celeilalte, ac­celerându-și mișcarea. Cu măsuri calorimetrice, s-a arătat că suprafața lui Jupiter are temperatura de –130 centigrade. În at­mosfera sa se află hidrogen, metan, amoniac. Cea mai mare parte din amoniac este lichefiat și formează nourii vizibili la suprafața lui Jupiter, în continuă transformare.

Jupiter are 11 sateliți. Primii patru au fost des­coperiți de Galileu în 1610; doi sunt mai mari ca Luna, al treilea cât Mercur. Sateliții al op­tulea și al nouălea circulă retrograd pe orbite neînchise în mai puțin de 3 ani. Se crede că sunt asteroizi capturați de Jupiter. Ultimii doi au fost descoperiți fotografic la Observatorul Mun­tele Wilson, în 1938.

Saturn. Depărtarea de Soare este 9,5 (aproape un miliard și jumătate km). Se învârtește în jurul Soarelui în 29 ani și ju­mătate. După Jupiter, este cea mai mare din planete. Diametrul mijlociu al lui Saturn este de 9 ori și jumătate mai mare ca al Pământului (volumul de 840 ori mai mare). Se învârtește în jurul său în 10 ore și 14 minute. Are o constituție analoagă cu a lui Jupiter, în care aproape tot amoniacul este solidificat. Se observă la suprafața sa o zonă ecuatorială destul de strălucitoare, calotele polare în general întunecate și bande mai mult sau mai puțin întunecate paralele cu ecuatorul planetei. Atmosfera sa este de densitate mare și are o temperatură a­proape de –135°.

Ceea ce îl caracterizează pe Sa­turn sunt inelele (Huyghes a demonstrat în 1650 existența lor), care-l în­conjură fără să-l atingă și care formează o coroană de cinci ori mai largă decât diametrul Pământului, dar foarte subțire (între 70 și 150 km). Aceste inele se găsesc în prelungirea planului ecuatorului. Când Pământul trece prin acest plan, atunci inelele au aspectul unei linii de umbră subțire pe care o aruncă pe discul lui Saturn. După un sfert din timpul în care planeta face ocolul Soarelui (a­proape 7 ani), inelele au lărgimea aparentă maximă și se văd aproape deschise.

Se disting trei părți principale: inelul exterior de culoare închisă; inelul mijlociu, de strălucire mai vie, mai ales pe mar­ginea exterioară și separat de primul prin diviziunea lui Cassini, care pare foarte întunecoasă; apoi vine inelul interior de cu­loare închisă și transparentă (căci se văd marginile planetei îndărătul acestui inel). Inelele sunt opace, căci aruncă umbră pe planetă. Sunt formate din corpuscule mici, solide, discontinue, circu­lând în jurul planetei, în planul ecuatorului. Se observă locuri unde se strâng mai multe corpuscule, precum și alte regiuni nestabile și chiar goluri, datorită perturbărilor sateliților. Toate acestea înoată într-o pulbere, căci se văd nori care umple golurile. Inelele sunt formate din sfărâmăturile unui satelit.

Saturn are 10 sateliți, circulând aproape toți în planul ine­lelor. Primul a fost descoperit de Huyghens în 1665, iar al nouălea circulă retrograd.

Uran are depărtarea de Soare 19,2 (și este la aproape 3 mi­liarde km). A fost descoperit de Herschel în 1871, crezând întâia oară că este o cometă. Urmărind mai mulți ani mișcarea sa, observă că este o planetă cu durata de mișcare în jurul Soa­relui de 84 ani. Este de magnitudinea a șaptea și este invizibilă cu ochii liberi. Are diametrul de 4 ori mai mare ca al Pământului (volumul de 64 de ori mai mare). Durata de rotație în jurul axei sale este de 11 ore, deci turtirea globului este mare. Este singura planetă care se mișcă în sens retrograd în jurul său. Uran are o atmosferă densă, din care a dispărut amoniacul (care este complet solidificat), iar metanul formând regiuni enorme, până la o mare adâncime, de unde urmează intensi­tatea bandelor ce se văd pe globul său. Temperatura atmosferei lui Uran este sub –170°. Are 4 sateliți, care circulă re­trograd în jurul planetei.

Neptun a fost descoperit de Le Verrier în 1846. Depărtarea sa de Soare este 30 (și este la aproape 4,5 miliarde km) și apare ca o stea de magnitudinea a opta. Durata sa de mișcare în jurul Soarelui este de 165 ani, orbita fiind aproape circulară. Are diametrul de 4,3 ori mai mare ca al Pământului (volumul de 79 ori mai mare). Cu ajutorul analizei spectrale s-a arătat că Neptun se învârtește în jurul său în 16 ore. Temperatura sa este aproape –220°. În atmosferă se gă­sește mai mult metan, iar amoniacul este complet solidificat. Are un singur satelit, cu o mișcare retrogradă.

Pluton a fost descoperit foto­grafic în ianuarie 1930, la Observatorul Lowell (în Flagstaff, Arizona, Statele Unite) după prezicerile astronomului Percival Lowell. Se bănuia de mai bine de un secol existența acestei planete trans-neptuniene. Este de magnitudinea a 15-a, la depărtarea 39,5; distanța sa de Soare variază de la 4500 la 7400 milioane km. Descrie în jurul Soarelui o elipsă puțin turtită în 250 ani. Se crede că este la o temperatură foarte scăzută și că este cea mai veche dintre planete.