Pagini

Zenon s’a născut probabil în anul 336 la Kition, colonie feniciană din insula Cipru. Tatăl său, care era negustor, îi cumpără din Atena mai multe scrieri socratice, între altele Memorabilele lui Xenophon, care deșteptară gustul lui Zenon pentru filozofie. La vârsta de 22 de ani, venind în Atena pentru afaceri, Zenon făcu cunoștința cinicului Crates și se lăsă de comerț. Insă felul de trai al cinicilor nepotrivindu-se cu firea lui, el îi părăsi curând după aceea și urmă pe Stilpon din Megara, iar mai târziu pe platonicianul Polemon. In acelaș timp citea scrierile vechilor filozofi, în special ale lui Heraclit, al cărui sistem îl adoptă.

După douăzeci de ani de studii și meditații, formându-și un sistem de convingeri, Zenon adună câțiva discipoli pentru a le expune ideile sale. Ei se întruneau zilnic într’o galerie, care servise mai înainte poeților ca...

Epicur (341–170) s’a născut în Atena (alții pretind că în Samos). El era fiul unui institutor și al unei magiciene. Probabil că în timpul copilăriei a văzut de multe ori descântecele mamei sale și astfel a prins în sufletul lui acea ură neîmpăcată în contra superstiției, ură pe care a păstrat-o toată vieața. După o tinerețe agitată, el se stabilește în Atena, unde deschide școala care poartă numele său. Avea atunci vreo 36 de ani. Epicur a inspirat discipolilor săi o prietenie și o admirație atât de sinceră, încât aceștia, după moartea lui, îi consacrară un fel de cult. Aniversarea nașterii lui era sărbătorită cu mare solemnitate și mulți purtau chipul lui pe medalioane sau pe inele, ca un talisman. Acela care sfărâmase idolii zeilor a fost adorat aproape ca un zeu. Efect necesar al luptei premature în contra superstiției...

Sisif a fost fiul lui Aeolus, zeul vânturilor. Deși fiu de zeu, totuși el făcea parte din gloata cea mare a oamenilor muritori. Era de o deșteptăciune și de o șiretenie fără seamăn, ceea ce a făcut ca el să fie deopotrivă cu zeii din Olymp, care îl primiră la ospețele și consfătuirile lor; dar, în același timp, era și extraordinar de lacom și zgârcit.

Fiind fondatorul și regele orașului Corinth, numit pe acea vreme Ephyre, orașul cel mai comercial din toată Grecia, Sisif se îndeletnicea cu cele mai josnice apucături banditești, strivind pe toți negustorii sau străinii, care întâmplător treceau prin țara sa, cu bolovani și stânci pe care le rostogolea asupra lor și jefuindu-i în urmă de tot ce aveau. Prin iscusința sa și mai ales prin tâlhăriile sale și-a câștigat o avere colosală, care a ajuns de...

Prometeu. – Între legendele relative la traiul oamenilor primitivi cea mai frumoasă e cea despre Prometeu. Fiul Titanului Iapetos, zeu el însuși, Prometeu răpi focul din cer și-l dete în dar oamenilor, cari învățară prin acest mijloc artele și industria. Pentru această binefacere el ajunse geniul tutelar al omenirii și reprezentantul progresului omenesc. Dar Zeus, supărat de acest furt, își răzbună cumplit: el puse pe Hephestos să ferece pe semețul răpitor al focului ceresc de unul din piscurile cele mai înalte ale Caucasului și acolo un vultur îi rodea ziua ficatul care renăștea noaptea. Suferințele Titanului nu fură însă eterne. Urgia lui Zeus se potoli și victima își recăpătă libertatea: Heracle răpuse în cele din urmă vulturul și sfărâmă lanțurile divinului rebel.

Legenda lui Prometeu inspiră marelui tragic grec Esckyl idea de a compune frumoasa-i trilogie, care reprezenta cele...

Marea și fluviile ocupă un loc însemnat în viața și în credințele grecilor, popor eminamente maritim, care de timpuriu a început să cutreiere căile umede ale Oceanului. Grecia, țară bogată în ape curgătoare și ocolită din toate părțile de mare, deștepta întruna atențiunea locuitorilor ei asupra minunilor mării: aspectele-i schimbătoare, colorile ei variate, liniștea și furia ei deteră naștere la o sumă de legende, cari împopulară marea, ca și cerul, cu ființe divine adorate mai ales de insulari.

Okeanos și oceanidele. – Cel mai vechi zeu al apelor era Okeanos, primul dintre Titani, care locuia la marginea Apusului, unde se credea începutul lumii. Cei vechi închipuindu-și pământul rotund și lat, cerul acoperit se atingea cu suprafața lui. Okeanos era un fluviu imens, ce ocolea tot pământul și din care izvorau toate celelalte fluvii. Soarele și stelele răsăreau din sânul său...