Centrele de azi mai principale. – Ca și în vechime, centrul de activitate și mișcare comercială din București azi e tot în părțile dintre bisericuța lui Bucur și Piața Sf. Gheorghe. Aci e centrul legăturilor sale cu provincia.
Din piața Sf. Gheorghe, se desface, în primul rând, str. Lipscani, care se întretae și se leagă cu stradele Șelari, Smârdan, Carol I, cele mai frecuentate strade, cu cele mai frumoase magazinuri de manufactură, de articole de modă și lux, de îmbrăcăminte și încălțăminte. Una în alta vin apoi stradele: Doamnei, Decebal, Covaci, Gabroveni, Bărăției și Colțea, de asemenea mult frecuentate. E cuartierul marelui comerciu, al caselor de comision, al caselor de bancă și al zarafiilor, al depozitelor mari de manufactură și coloniale.
Tot din piața Sf. Gheorghe, se desface una din cele mai lungi, plină de activitate și mai în fierbere stradă din București. E vorba de calea Moșilor, peste 3 kil. de lungă, care duce la Obor, centrul comerciului de grâne și cereale. Prin șoseaua Mihaiu-Bravul, în care se termină calea Moșilor, e stabilită comunicația Bucureștilor cu Brăila, prin șoseaua județeană.
Strada Lipscani se leagă îndată cu calea Victoriei, frumoasă și plină de viață, centrul activităței și al mișcărei. Totul e concentrat aci: magazinuri frumoase, luxoase și bogate de tot soiul; hotelurile, restaurantele și localurile de consumație de primul rang; mare arteră de viață de capitală din Occident, calea Victoriei e punctul de gravitate al Bucureștilor. Imediat, din aceasta ramură de viață intrăm în frumoasa șosea Kiseleff, un fel de Champs-Élysées din Paris sau Prater din Viena al capitalei Regatului. E locul de recreație al Bucureștenilor. Cu șoseaua Kiseleff se termină, în partea aceasta (N.), București și imediat dăm în șoseaua Națională, care duce la Ploești.
Din calea Victoriei se desface înspre N.-V. calea Griviței, care duce la gara de Nord și care e în legătură cu șoselele înspre Pitești și Târgoviște. Pe calea Griviței se află depozite însemnate de var, ciment, cărămizi, marmoră etc., precum și depozite principale de cherestea.
Nu departe de strada Lipscani, prin stradele Covaci și Smârdan, e calea Rahovei, pe malul drept al Dâmboviței, cuartier foarte activ. Palatul de Justiție, cu toate instanțele judecătorești, se află în această stradă care duce la Alexandria (S.-V.) prin o șosea județeană.
Calea Șerban-Vodă, care duce la Giurgiu, și calea Văcărești, care comunică cu Oltenița (S.-E), sunt de asemenea centre principale și populate.
Vine apoi piața Sf. Anton, cu halele, cu magaziile și cu furnicarul ei pitoresc și permanent, de cum se face ziuă și până în adâncul nopței. Hrana Bucureștilor e concentrată aci; cele necesare traiului se aduc și se desfac aci pe toata întinderea capitalei.
Din piața Sf. Gheorghe dăm apoi în strada Colței, unde se află spitalul cu același nume, în stradele Teilor, Polonă și în calea Dorobanților, strade principale, populate.
Calea Dudești, între calea Moșitor și calea Văcărești, cuartier sărac și locuit în mare parte de Evrei, de asemenea și calea 13 Septembrie sunt unele din cele mai lungi artere de comunicație din București. Aceasta e mai mult locuită de populația muncitoare și de mahalagii. E cartierul militar; arsenalul și cazarmele principale din București sunt în această parte.
O stradă lungă, aproape de 4 kil., e și strada Traian, care începe din calea Văcărești, pe țărmul stâng al Dâmboviței, și după ce tae calea Dudești, calea Călărașilor, Bulevardele Protopopescu și Ferdinand, dă în calea Moșilor. În fine, o altă stradă, lungă de 2½ kil., e strada Romană, care începe din calea Victoriei și se termină în calea Moșilor.
O importanță cu totul deosebită, din mai multe puncte de vedere, au cheiurile Dâmboviței, cari tae colorile de Verde, Roșu și Albastru. Într-un viitor apropiat aceste părți vor lua o dezvoltare însemnată în mersul vieței bucureștene.
Bulevardele – aceste artere de aer și purificare, cum se pronunță un cunoscut higienist francez – marile bulevarde sunt demne a nu fi trecute cu vederea. Ele ating și tae toate colorile din București, exceptând coloarea de Albastru. Din parcul reședinței princiare de la Cotroceni pornește bulevardul Independenței și de la podul peste Dâmbovița ia numele de bulevardul Elisabeta; din calea Victoriei continuă sub numele de bulevardul Academiei; iar de la strada Colței ia numele de bulevardul Carol I și, în dreptul elipsei a II-a, se desparte în două ramuri, cu care se închee la extremitatea orașului; una poartă numele bulevardul Ferdinand, alta bulevardul Pake-Protopopescu, după numele răposatului primar care l-a creat.
De asemenea mai însemnăm: bulevardul Maria, terminat nu de mult și care trece în dreptul colinei de la Mitropolie, lângă Piața-Mare și lângă Spitalul Brâncovenesc. Bulevardul Neatârnărei înspre V., care pornește din întretăietura căei Rahova și cheiul drept al Dâmboviței. Bulevardul Colței (neterminat) pornește din piața Sfântului Gheorghe și răspunde la șoseaua Kiseleff; acest bulevard va fi în curând unul din cele mai frumoase și sănătoase cuartiere din București. Expropierile pentru bulevardul Colței au costat comuna suma de peste patru milioane lei.
Mai însemnăm bulevardele: Municipal (pe o distanță de 2 kil.), Nordului, Dosul-Gărei, Domniței, Tăbăcari (care duce la Abatoriu), Schitul-Măgureanu, etc.
(Din Marele Dicționar al Societății Geografice Române, 1898)