Câmpia Filaretului, azi Câmpul Libertății, făcea odată mulțumirile sufletești ale Mitropolitului Filaret. Aci se ridica deasupra unei sorginte răcoroase, ce curge de sub deal, un chioșc. Acest edificiu era prețios prin originalitatea stilului său; dar ceea ce îi da o valoare artistică erau coloanele de subt arcadele ce decorau fântâna. Sculptate cu o mare fineță, armonioase în liniile lor, erau lucrate în stil bizantin cu arabescuri și strungării curioase. Filaretul era și este încă locul de petrecere al poporului în zilele de serbători. Arnăuții din curțile boerești făceau aci exerciții de călărie. Acum însă locul a pierdut mult din frumusețea sa și e mult mai puțin căutat. De altmintreli și chioșc și alte înfrumusețări au dispărut cu desăvârșire. Administrația comunală din 1894 și-a îndreptat din nou privirile asupra acestui loc atât de iubit altădată de Bucureșteni și în acest scop a decis să asaneze prin plantațiuni Câmpia Libertăței și să înființeze un parc rustic municipal. Epitropia Așezămintelor Brâncovenești a hotărât a zidi aci un mare spital.
Înființarea grădinelor publice datează din timpul generalului Kiseleff, deplin împuternicitul împăratului rusesc pentru țările române în anul 1831. Prin Regulamentul Organic, pentru îmbunătățirea orașului București, la art. 34 se statornicește a se înființa trei piețe pentru preumblarea publicului, din care una la capul Podului Mogoșoaiei. Cam atunci (1837) s-a început cu facerea șoselei de preumblare de pe acest loc și s-au plantat aleele cu copaci de tei, începând de la barieră până la rondul al III-lea, aproape de Băneasa. Cu formarea grădinei pe amândouă părți ale șoselei s-a început sub Domnitorul Gheorghe Bibescu și, după abdicarea lui, s-a continuat cu lucrările în timpul Domnitorului Barbu Știrbei, care a desfășurat o activitate mare pentru prosperitatea capitalei. Un grădinar peizagist cu mult gust și pricepere, C. Meyer, chemat în țară, a fost însărcinat cu alcătuirea planului și direcțiunea lucrărilor, cari s-au terminat în 1851. Șoseaua, frumoasă prin întinderea ei și plantațiunea sa variată, prevăzută cu plăcute alee umbrite de tei, dă privitorului cel mai încântător aspect. De la capătul Calei Victoriei și până la păduricea de la Băneasa, e lungă de aproape 6 kil. Șoseaua Kiseleff, bine îngrijită, este locul de predilecțiune al Bucureștenilor. De o parte este un parc frumos și un bufet, construit în stil românesc. De amândouă marginile sunt alee deosebite pentru pedeștri, călăreți și cicliști; de-a lungul șoselei, într-o parte și în alta, sunt clădite vile, locuințe de vară a multor proprietari din centrul orașului. La rondul întâi se află un basin mare de metal cu țâșnitoare de apă.
Al doilea parc făcut de Meyer este cel de la Cișmegiu. În mijlocul orașului se afla o baltă mocirloasă, cu izvoare subterane, cari nu secau niciodată. Trestie și papură creștea în ea și servea de adăpost rațelor sălbatice. Pentru înlesnirea circulației, de la o parte la cealaltă a bălții erau construite niște podiște de scânduri, prinse pe taraci bătuți în lac. O astfel de baltă era un focar de infecțiune în mijlocul orașului și Domnitorul Bibescu numi o comisiune pentru expropriarea locurilor ce erau în jurul acestei bălți precum și pentru secarea ei. Comisiunea în lucrările ei a dovedit că balta, cu locurile ce o înconjoară, e loc domnesc, afară de locul numit Fântâna-Boului, care aparținea bisericei Sărindar. Acea comisie a decis ca sfatul orășenesc să ia numaidecât în stăpânire locul bălții și celelalte locuri slobode. Venind Domnitorul Știrbei, se hotărî să-l prefacă în parc. Mai întâi s-a săpat heleșteul pe o suprafață de peste un hectar. S-a făcut apoi un canal cam de 2 kil. lungime, legat cu Dâmbovița, destinat pentru împrospătarea apei din lac. Cișmegiul ocupă primul loc între grădinile orașului, atât prin frumusețea lui cât și prin mărimea lui. Variațiunea arborilor, colina din mijlocul grădinei, modul de grupare al arborilor, gazoanele frumos îngrijite și, în fine, lacul, constitue un tot foarte plăcut. E iluminată cu electricitate. Iarna, pe lacul Cișmegiului, își dau întâlnire amatorii de patinat. În Grădina Cișmegiului se dau de obicei serbări populare pentru diferite scopuri filantropice. În 1894 a avut loc aci Exposiția Cooperatorilor.
Parcul de la Cotroceni, ale cărui prime plantațiuni se datoresc tot Domnitorului Știrbei, s-a mărit de atunci mult, așa că astăzi ocupă o suprafață de vreo 20 hectare. E situat pe un platou de unde vederea spre oraș e cât se poate de plăcută. Palatul de la Cotroceni, clădit din nou pe temeliile chiliilor călugărești, cari încongiurau biserica din curtea vechei mănăstiri, servește astăzi drept reședință A.S.R. Principelui Ferdinand. Alături se află Institutul de Botanică și Grădina. Prin răscumpărarea și dărâmarea caselor cari înconjurau Palatul regal din Capitală s-a creat, în fața Palatului, o grădină destul de spațioasă...
(Din Marele Dicționar al Societății Geografice Române, 1898;
ilustrație: Șoseaua Kiseleff, 1896)