În 1908, Monet s-a desprins de lucrările lui meditate îndelung, mereu revizuite, lăsându-le cum erau, pentru a le putea relua mai bine la întoarcere, și a plecat spre Veneția.

Potrivit lui Octave Mirbeau, care a scris pentru expoziția deschisă în 1912 la galeria Bernheim-Jeune una din vibrantele lui prefețe, de magnifică exagerare, al căror secret îl avea, Monet ar fi spus cândva: «Veneția... nu... nu... nu voi merge la Veneția.»

Lucru care îi permite scriitorului să dezvolte un paradox amuzant, în care banalitățile pe care Veneția le-a născut în literatură, pictură și poezie sunt executate fără milă. Dar ce-i mai dificil, odată spuse acestea, e să explici de ce totuși Monet a mers la Veneția. Așa că Octave Mirbeau n-a explicat, ci s-a mulțumit să afirme că pictorul a avut...

Grădina din Giverny cuprinde două lumi: cea a florilor și cea a apei.

Cea a florilor, după care se ascund casa de locuit și atelierele pictorului, se lățește coborând în pantă ușoară spre un drum despărțitor. Dincolo e lumea apei.

Aleea centrală împarte curtea în două dreptunghiuri, tăiate la rândul lor de cărări înguste, ce îngăduie cu greu mișcarea între rondurile de flori, sădite cu generozitate, în grupuri asortate sau contrastante. Formează coruri, să le spunem, care-și răspund, se amestecă, se echilibrează precum vocile dintr-un oratoriu. Aflăm acolo basuri de violet tenebros, contralte de stacojiu, candide soprane de alb și bleu pal, acompaniind alămurile sau aurăriile de gălbenele și floarea soarelui. Toate aceste coruri sunt îndesate, încât, de-ar fi despărțite și distanțate, plantele înghesuite în fiecare ar ajunge pentru înveselirea...

Bucharest (pron. Bukuresht), în română Bucuresci, capitala regatului României, cu 300.000 de locuitori (35.000 de austrieci și maghiari, 2500 de germani și 43.000 de evrei), se găsește într-o câmpie monotonă și e împărțit în două de Dâmbovița. Optsprezece forturi protejează orașul. Suburbiile sunt de aparență oarecum orientală, dar numeroasele clădiri noi din restul orașului conferă un aer aproape modern. Costumele brodate sunt foarte pitorești. Străzile principale sunt Calea Victoriei, care traversează orașul de la N la S., Bulevardele (lumină electrică) și Strada Lipscani (numită așa pentru că negustorii bucureșteni își cumpărau pe vremuri marfa de la Târgul de la Leipzig).

În Calea Victoriei se află Palatul Regal, fost Palatul Golescu, modificat în 1882-85. Aripa stângă cuprinde camerele de locuit, decorate în lemn, și biblioteca regelui; în clădirea centrală...

Bucureștii sec. XVIII au avut 5 plăși: plasa Târgului, plasa Gorganului, plasa Brosceni, plasa Târgului-de-afară și plasa Mogoșoaei, care cuprindeau 67 mahalale și 6006 case, cum ne arată catagrafia făcută la 1798. Mai târziu aceste plăși s-au transformat în 5 vopsele, cu subdiviziunile lor. Aceste vopsele purtau nume de culori și anume: galben, negru, roșu, albastru, verde. Prin legea Municipiului București din 1 martie 1926, administrația orașului a fost împărțită în patru sectoare, cari au păstrat în denumirea lor numele vechilor vopsele: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde, toate fiind puse sub conducerea unei Primării Centrale a Municipiului. Se împlinesc deci 10 ani de când Primăria Sectorului IV Verde a căpătat ființă legală.

Primăria. În anul 1927 s-a cumpărat în B-dul Banu...

Constelații. Observatorii, din timpurile cele mai vechi, ca să deosebească stelele între ele, le-au împărțit în mai multe grupe numite constelații și le-au dat numiri, de cele mai multe ori fantastice, de eroi, obiecte, animale etc. Aceste numiri s-au păstrat și azi după cum erau la greci. Vom considera cele mai importante constelații care se pot vedea la noi.

Ursa Mare sau Carul Mare este prima constelație pe care trebuie să o cunoaștem. Ea se compune din șapte stele – α, β, γ, δ, ε, ζ, η, care rămân totdeauna deasupra orizon­tului. Patru din aceste stele (α, β, γ, δ) formează un trapez (roatele carului sau corpul ursoaicei), celelalte trei formează o linie frântă (oiștea carului sau coada ursoaicei). Foarte aproape de steaua a doua de la coadă, ζ...

Octombrie. Cum se știe, termenul japonez hana e mult mai cuprinzător decât cuvântul nostru „floare” și include în înțelesul său ierburile și frunzele. Din pricina asta arțarul cu frumoase foi poate fi discutat în cadrul calendarului floral.

Rămâne întrebarea dacă arțarul să fie subiectul acestei luni sau a celei următoare. În agenda japonezului, cel mai adesea crizantema primește luna a noua – octombrie, iar arțarul luna a zecea – noiembrie. Ziua de naștere a împăratului Mutsuhito cade însă pe 3 noiembrie, crizantema fiind emblemă imperială, așa că am rezervat acestei flori luna viitoare. Mai mult, tradiția spune că în octombrie trebuie vizitați faimoșii arțari din Nikko...