Rar copil care să nu se fi îndeletnicit cu prinzătorile: o cușcă mai mare cu trei odăiți, pusă într-un vârf de copac. În odăița din mijloc stă ademenitorul, pasere care chiamă, un sticlete ori o cintiță. Odăile de pe delături au portițele deschise, date în jos, iar pe podea s-a presărat crupe, păsat ori sămânță de cânepă. Sticletele, ademenit de tovarășul închis, împins și de foame, vine pe creanga copacului, sare de colo colo, se uită, se sucește și se încumetă la cele din urmă să intre în lăuntru, să ciupească vreun fir de păsat. În mișcările lui a atins mecanismul prinzătorii. Clap! portița se închide. Speriat, se sbate, se lovește de gratiile cuștei, dar degeaba. E bine prins.
E mutat într-o cușcă mai largă, unde are de mâncare, de...