Portugalia era izolată de restul Europei prin regatul Spaniei. Nu mai avea nicio nădejde de a-și mări teritoriul și toată activitatea sa se mărgini în Evul Mediu în luptele cu musulmanii sau în certele lăuntrice dintre regi și cler. În 1385 ajunge la tron o dinastie nouă, care numără câțiva principi inteligenți și activi. În o sută de ani, acești principi au întemeiat un imperiu cum nu se mai văzuse până atunci, făcând o mulțime de descoperiri. Dar prin aceasta s-a făcut un mare bine și omenirii – știința tradițională, știința care se întemeia numai pe cărți, își pierdu autoritatea înaintea științei care se întemeiază pe fapte.

Marina portugheză începuse a se dezvolta către sfârșitul veacului XIII. În secolul următor, flotele Portugaliei sunt însemnate; cu toate acestea sunt încă departe de iscusiții marinari din Dieppe, din Majorca și Genova. Portugalia...

Când ajunse la Veneția zvonul, în 1497, că portughezii găsiseră un drum pe mare spre India, orașul lagunelor a rămas împietrit. Era cea mai proastă știre pe care a aflat-o vreodată. Veneția se îmbogățise din comerțul cu mirodenii, aduse din India de negustorii arabi până la Alexandria și porturile Levantului. Ele erau transportate de flota venețiană în Anglia, în Flandra și Germania, unde mirodeniile erau cerute foarte mult – mai ales piperul și cuișoarele – ca să dea gust cărnii conservate, pe care europenii din nordul continentului o mâncau toată iarna, pentru că pe atunci nu exista alimentația variată de astăzi.

Strădaniile lui Columb de a ajunge în India, navigând spre apus, s-au lovit de un obstacol de neînvins, care nu era altul decât continentul american. Balboa, în 1513, descoperi „Marea de Sud”, dincolo de care se găseau „Insulele mirodeniilor”...

Carol I, regele Spaniei, care a urcat pe tronul Germaniei sub numele de Carol Quintul, era prea ocupat cu afacerile Europei pentru a putea acorda atenție deplină descoperirilor și colonizării din America. Din această cauză, opera începută în noul continent a fost continuată, pentru un timp, de câțiva oameni energici și îndrăzneți, pe cont propriu. Aceștia sunt vestiții «Conquistadores» de la începutul secolului al XVI-lea, care au făcut descoperiri, au răsturnat imperii și au adus Spaniei stăpânirea asupra Americii, împreună cu bogății nemărginite. Statul a intervenit numai după ce opera de cucerire s-a desăvârșit.

Prima țară cucerită a fost Mexic. Începuturile culturii din America Centrală sunt fascinante. Se spune că Votan, erou-zeu, legislator și războinic, a pus temelia primei civilizații venind dinspre răsărit. După el, s-au format mai multe state cu civilizație foarte dezvoltată, despre care nu s-a păstrat multă...

Pictura daneză este o artă tânără, nu se deșteaptă la o viață independentă decât spre mijlocul secolului al XVIII-lea. Ceea ce se produsese înainte, în Danemarca, se datora – în afară de câteva excepții – străinilor chemați în țară și, când se înființează Academia Regală de Arte Frumoase, în anul 1754, la Copenhaga, după modelul francez, conducătorii ei sunt pictorul suedez Carl Gustav Pylo și francezii, arhitectul Nicolas Jardin și sculptorul Jacques Saly. Această Academie, după model străin și cu străini ca profesori, a fost origina unei adevărate școale de pictură și sculptură daneză. Printre artiștii care devin fruntași ai națiunii, trebue citat în primul rând Virgilius Erichsen, care ajunge pictorul de curte al împărătesei Ecaterina II, sculptorul Johannes Wiedewelt, care, în timpul șederii sale la Roma, întreținu o prietenie intimă cu luptătorul pentru arta clasică, arheologul german Winckelmann, Jens...

Gravorii noștri «au burin» din secolul al XVIII-lea, ca de pildă Strange, Sharp și Woollett, au făcut lucruri remarcabile în reproducerea portretelor și peisagiului, dar ei azi nu mai sunt la modă și sunt pe nedrept neglijați. Colecționarul modern acordă mai mare favoare gravurii în Mezzotintă, în care gravorii englezi au fost neîntrecuți, și celei în «pointillé». Procedura mezzotintei, deși inventată de un German, a fost curând introdusă în Anglia și a găsit aici, sub domnia lui George al III-lea, cea mai însemnată a ei desvoltare. Gravorii de primul rang în această perioadă au fost numeroși și au avut mult de lucru pentru reproducerea portretelor admirabile care erau atunci pictate de artiști ca Reynolds, Gainsborough, Hoppner, Romney, Opie și Lawrence. Niciun procedeu nu se adaptă mai bine ca să redea apele mătăsurilor și satinului, ori strălucirea părului pudrat. Peisagiile și...

Este, poate, important să se insiste dela început asupra faptului că expoziția de față este o expoziție de artă grafică britanică și nu una de pictură. Lucrările strânse ilustrează calitățile și defectele condiționate de această restricție. Deși se pot observa omisiuni importante, ea reprezintă cu o mare diversitate și destul de complet pe cei mai mulți dintre artiștii britanici eminenți dela 1750 până astăzi, care s’au distins ca desenatori sau gravori. Unii dintre pictorii noștri cei mai iluștri, ca, de pildă, Sir Joshua Reynolds, George Morland sau Sir Henry Raeburn, pot fi comparați într’o privință, deși cu greu din alte puncte de vedere, cu Velazquez și Frans Hals: desenuri de mâna lor aproape nu există. In orice caz, în colecții particulare, desenuri autentice de Reynolds ori de celebrul său succesor la președinția Academiei Regale de Arte, Sir Thomas Lawrence, se...