În scânteiere de lumini și păinjeniș de vase răsare perspectiva Amsterdamului, adevărata capitală a Olandei sau, mai bine, nu a acestei Olande europene, de un așa de interesant trecut, în viață și acuma, ci a unui mare Imperiu, în care, acolo departe-n fundul Mărilor, Sultani malaezi, cu turbanul prins în copci de pietre scumpe, se înclină înaintea chipului senin al reginei Wilhelmina.
Acum seara, o altă viață se simte în străzile largi, bogat luminate, frumosul Teatru desfăcându-se ca într-o strălucitoare aureolă. Nenumărate velocipede, care par să fie și mai multe decât în Belgia, un fel de completare metalică a omului de ambe sexe, căruia nu-i pasă în lunecarea lui de cei care n-au decât cele două picioare, se înșiră, se întrec și se încrucișează alături de automobile care se opresc la milimetru și de tramvaie care merg drept înainte fără...