Centrele de azi mai principale. – Ca și în vechime, centrul de activitate și mișcare comercială din București azi e tot în părțile dintre bisericuța lui Bucur și Piața Sf. Gheorghe. Aci e centrul legăturilor sale cu provincia.

Din piața Sf. Gheorghe, se desface, în primul rând, str. Lipscani, care se întretae și se leagă cu stradele Șelari, Smârdan, Carol I, cele mai frecuentate strade, cu cele mai frumoase magazinuri de manufactură, de articole de modă și lux, de îmbrăcăminte și încălțăminte. Una în alta vin apoi stradele: Doamnei, Decebal, Covaci, Gabroveni, Bărăției și Colțea, de asemenea mult frecuentate. E cuartierul marelui comerciu, al caselor de comision, al caselor de bancă și al zarafiilor, al depozitelor mari de manufactură și coloniale.

Tot din piața Sf. Gheorghe, se desface una din...

Sinfonia pastorale

...Prima parte este intitulată Senzațiuni plăcute inspirate de vederea unui peisaj frumos. Păstorii încep a colinda câmpiile cu aerul lor molatec, cu fluierele ce se aud când în apropiere, când în depărtare; fraze încântătoare îți mângâie plăcut auzul, ca zefirul parfumat al dimineții, zboruri, ori mai degrabă stoluri de păsărele ciripind îți trec cu zgomot pe deasupra capului, iar din când în când atmosfera pare încărcată de aburi; nori întinși vin să ascundă lumina soarelui, apoi deodată se risipesc lăsând să cază peste câmpii și păduri valuri de strălucitoare lumină. Iată ce-mi închipui ascultând această bucată și cred că, cu toată greutatea de lămurită exprimare a instrumentelor, cei mai mulți auditori au putut fi impresionați în același chip.

Mai departe ajungem la Scenă pe malul pârâului... Autorul a creat...

Analiza unei asemenea compoziții este o sarcină grea și periculoasă, pentru întreprinderea căreia am șovăit mult; o încercare îndrăzneață, care nu va putea fi scuzată decât de sforțările noastre statornice de a ne alătura punctul de vedere al autorului, de a pătrunde senzul ascuns al operei sale, a-i încerca efectul și a studia impresiile ce ea a produs până acum asupra oarecăror suflete aparte, precum și asupra publicului.

Printre diferitele păreri asupra acestei partiții nu se găsesc poate nici două la fel. Unii critici o privesc drept o nebunie monstruasă, alții nu văd decât ultimele licăriri ale unui geniu ce se stinge; alții, mai prudenți, declară că pentru moment nu înțeleg nimic din ea, dar nu și-au pierdut speranța de a o aprecia măcar cât de puțin mai târziu...

Casă în Bușteni, 1896

Bușteni – sat, face parte din comuna rurală Predealul, plaiul Peleșul. Acest cătun datează de la începutul acestui secol. Aci, în timpul verei, se adăpostesc sute de vizitatori. Până la anul 1864, cătunul Bușteni ținea de comuna Sinaia. De la această dată s-a deslipit de Sinaia, împreună cu Predealul, Azuga și Poiana-Țapului, și au format comuna Predealul, care se întinde de la hotarul țărei până în apa Peleșului și din vârful Bucegilor până în vârful Unghiei și șirului de munți din părțile Doftanei.

În Bușteni este o fabrică de hârtie, pe moșia Jepi, proprietatea fraților Carol și S. Schiel. Piatra fundamentală a clădirilor acestei fabrici s-a pus pe la mijlocul lui Aprilie 1882 și în Octombrie același an, terminându-se instalațiunea, s-a început mai întâi fabricațiunea hârtiei de mucava. O jumătate...

Șoseaua Kiseleff, 1896

Câmpia Filaretului, azi Câmpul Libertății, făcea odată mulțumirile sufletești ale Mitropolitului Filaret. Aci se ridica deasupra unei sorginte răcoroase, ce curge de sub deal, un chioșc. Acest edificiu era prețios prin originalitatea stilului său; dar ceea ce îi da o valoare artistică erau coloanele de subt arcadele ce decorau fântâna. Sculptate cu o mare fineță, armonioase în liniile lor, erau lucrate în stil bizantin cu arabescuri și strungării curioase. Filaretul era și este încă locul de petrecere al poporului în zilele de serbători. Arnăuții din curțile boerești făceau aci exerciții de călărie. Acum însă locul a pierdut mult din frumusețea sa și e mult mai puțin căutat. De altmintreli și chioșc și alte înfrumusețări au dispărut cu desăvârșire. Administrația comunală din 1894 și-a îndreptat din nou privirile asupra acestui loc...

Am luat direcția către miazănoapte, lăsând în dreapta coastele Anatoliei. Briza s-a oprit o oră după răsăritul soarelui, am continuat vâslind. Lipsa vântului a ținut întreaga zi. Apusul s-a arătat rece și roșu, fără alte efecte de lumină. De cealaltă parte orizontul era cenușiu, marea de plumb și fără păsări; țărmurile îndepărtate păreau azurii, dar fără strălucire. Crepusculul a durat puțin și s-a prefăcut subit în noapte. La orele nouă vântul s-a ridicat dinspre răsărit și am pornit la drum. În ziua de 13, la reîntoarcerea zorilor, ne găseam lângă coasta Europei, în apropierea portului San Stefano, un țărm plat și nud. Se împlineau aproape două luni de când părăsisem capitala popoarelor civilizate și mă pregăteam să intru în capitala popoarelor barbare. Câte nu văzusem într-un timp atât de scurt...