În scânteiere de lumini și păinjeniș de vase răsare perspectiva Amsterdamului, adevărata capitală a Olandei sau, mai bine, nu a acestei Olande europene, de un așa de interesant trecut, în viață și acuma, ci a unui mare Imperiu, în care, acolo departe-n fundul Mărilor, Sultani malaezi, cu turbanul prins în copci de pietre scumpe, se înclină înaintea chipului senin al reginei Wilhelmina.

Acum seara, o altă viață se simte în străzile largi, bogat luminate, frumosul Teatru desfăcându-se ca într-o strălucitoare aureolă. Nenumărate velocipede, care par să fie și mai multe decât în Belgia, un fel de completare metalică a omului de ambe sexe, căruia nu-i pasă în lunecarea lui de cei care n-au decât cele două picioare, se înșiră, se întrec și se încrucișează alături de automobile care se opresc la milimetru și de tramvaie care merg drept înainte fără...

Herodot s-a născut la 484 a.Hr. în Halicarnasos, un oraș din Asia mică. Familia îi era avută. Aceste împrejurări și întinsele legături comerciale pe care le avea a făcut posibil ca să-și realizeze dorințele de a călători. În epoca lui părerile despre forma pământului erau deosebite în Grecia; școala lui Pytagora a început pentru întâia dată a vădi că pământul se aseamănă unei sfere. Herodot însă n-a luat parte la aceste discuțiuni; el și-a părăsit patria pentru a cerceta cu cea mai mare atențiune acele ținuturi, despre care contimporanii săi auziseră, dar nu le cunoșteau pe baza datelor autentice.

În etate de douăzeci de ani, la anul 464, a părăsit orașul Halicarnasos. După cea mai mare probabilitate drumul și l-a început cu Egiptul, unde a cercetat orașele Memphis, Heliopolis și Thebe. Cu ocaziunea aceasta exploratorul face observări folositoare și potrivite...

După cum mărturisește istoria, cel mai vechi explorator a fost Hannon, care fusese însărcinat de senatul din Cartagena de a înființa unele colonii în ținuturile apusene ale Africei. Călătoriile și le-a scris în limba punică, care traducându-se în limba greacă, au apărut sub numele de Hannon Periplus. Despre timpul când a trăit acest explorator, istoricii au păreri deosebite, dar cu toate acestea probabil că prin anii 505 a.Hr. a cutreierat ținuturile apusene ale Africei.

Hannon a părăsit Cartagena cu șasezeci de corăbii, mânate fiecare de câte cincizeci de vâslași, ducând cu sine treizeci de mii de oameni, aprovizionați cu toate cele necesare pentru călătoria cea lungă. Acești emigranți, numiți cu tot dreptul astfel, au fost duși de către Hannon cu scopul impopularii orașelor pe care avea să le întemeieze în Estul Libiei din Africa.

Flota a plutit norocos printre...

Rembrandt a lăsat 550 de tablouri terminate, din care abia vreo 30 au rămas în Olanda, iar celelalte sunt răsfirate în muzeele Europei. Acest fapt e curios, fiindcă Rembrandt nu a părăsit deloc pământul țării sale, precum era obiceiul artiștilor pe timpul său, și nu a stat în serviciul nici unui domnitor străin, cum a fost de exemplu Van Dyck la Carol I, regele Angliei, sau Rubens la ducele Vincenzo Gonzaga în Mantua, la Maria de Medici, văduva lui Henric IV, și la Filip III și IV, regii Spaniei. Olanda era de la anul 1648 liberă; bogăția ei era mare, coloniile ei întinse; comerțul pe timpul marii revoluțiuni engleze era concentrat în mâna ei; de ce dar tablourile marelui olandez au fost vândute în străinătate?

Explicarea faptului o putem găsi numai în realismul olandezilor. Nu știu dacă după chinezi există...

Grădina din Giverny cuprinde două lumi: cea a florilor și cea a apei. Cea a florilor, după care se ascund casa de locuit și atelierele pictorului, se lățește coborând în pantă ușoară spre un drum despărțitor. Dincolo e lumea apei.

Aleea centrală împarte curtea în două dreptunghiuri, tăiate la rândul lor de cărări înguste, ce îngăduie cu greu mișcarea între rondurile de flori, sădite cu generozitate, în grupuri asortate sau contrastante. Formează coruri, să le spunem, care-și răspund, se amestecă, se echilibrează precum vocile dintr-un oratoriu. Aflăm acolo basuri de violet tenebros, contralte de stacojiu, candide soprane de alb și bleu pal, acompaniind alămurile sau aurăriile de gălbenele și floarea soarelui. Toate aceste coruri sunt îndesate, încât, de-ar fi despărțite și distanțate, plantele înghesuite în fiecare ar ajunge pentru înveselirea multor grădini mai spațioase. Din masivele alternante, combinate, calculate de...

În Evul Mediu normanzii ajunseseră până în Labrador și Scoția Nouă, dar descoperirile lor s-au pierdut în întunericul timpului. Se formaseră numai legende asupra Insulelor de la Apus. Se povestea că pescari, luându-se după balene, ar fi ajuns până la Terra Nouă. Dar nimic pozitiv despre continentul Americii până în 1492. Întreaga glorie e a lui Cristofor Columb. Născut în Genova, fiul unui țesător, avea puțină instrucție, pe care și-a mai completat-o în urmă. În 1473 îl găsim la Lisabona, unde se ocupa cu cartografia și studia geografia, astronomia și geometria. A întreprins multe călătorii – în Feroe a auzit poate de expedițiile scandinave spre apus. Portugalia nu i-a dat mijloace a întreprinde călătoria ce medita. De aceea, în 1486, el se duce în Spania. Pe acele timpuri domnea în știință ideea că distanța intre insulele Canare și Asia e...